marți, 30 mai 2017

PARADISIAD CAFE-Partea în care se deconspiră Planul Prea Secret

Au trecut 48h de la întâlnirea ultra secretă a lui Dumnezeu cu Satana.
Dumnezeu, singur la masa din Paradisiad Cafe. Pe masă, clondirul cu ambrozie, cu eticheta deliberat pierdută în unghiul mort al camerei. „Absinthicity-pure awake spirit” nu ar fi deloc pe înțelesul muritorilor. Dumnezeu rezolvă iute un shot și-l programează telepatic pe îngerul digital, să adapteze un unplugged al unor băieți de pe Pământ pe care îi mai ascultă din când în când. Zâmbește șugubăț în barba divină.
„Ce Numele Meu în deșert o fi cu Sarsailă de întârzie? Hmmm...”

luni, 29 mai 2017

PARADISIAD CAFE

Duminică, 28 mai, anul Domnului 2017

Paradiasiad Cafe, locul secret de întâlnire al lui Dumnezeu cu Satana. Locație cosmic-cochetă, discretă, invizibilă pentru sfinții de rând, îngerii de treabă sau cei decăzuți. Aerul miroase a tămâie cu mosc. În fundal, un înger digital improvizează o simfonie la harpa cu coarde de chitară electrică. Luminile sunt difuze, proiectate direct din apele podelei.
La singura masă din local, Dumnezeu și Satana. Întâlnire de urgență.

marți, 23 mai 2017

COALIȚIA PENTRU REFUZUL IPOCRIZIEI

Sub sloganul „Scoatem creierul din impas”, îmi lansez azi, aici, in rozul blogului personal, o inițiativă inspirată de celebra deja Coaliție pentru Familie. Îi mulțumesc pe această cale că s-a luptat să-mi devină muză, că m-a scos din inerție și că mă indeamnă la fiecare zi la fapte civice.

Haideți să ne adunăm și să-i motivăm pe cei care își spun Coaliția pentru Familie să pună osul la muncă și lucreze într-adevăr în folosul familiei sau, dacă nu, să dea cărțile pe față și să zică senin: „frați și surori, am blufat, ne doare la bască de bunăstarea reală a familiei tradiționale, noi vrem doar să nu mai existe homosexuali”. Și-apoi să se redenumească adecvat.

Până atunci însă, haideți să-i monitorizăm un pic și să-i centrăm, orientându-i către direcții clare de acțiune și intervenție, că îmi par așa, confuzi, dezorientați, și dacă le tăiem placa cu homosexualii, rămân fără obiectul activității. Să le lansam provocări, în fiecare zi, cu cazuistici sociale grave, care într-adevăr sunt o amenințare pentru bunul mers al familiei și unde, intervenția concretă a reprezentanților lor, ar face diferența in bine și progres.

sâmbătă, 6 mai 2017

ATENȚIE, FRAGIL

Faină tare e viața asta și pesemne că ar fi și mai generoasă cu noi dacă am ști cum s-o trăim, fără să mai încurcăm nemilos capra cu varza, „ce-mi trebuie” cu „ce vreau”, „ce pot” cu „ce cred că pot”.  
Eh, dar suntem doar niște bieți oameni, nu ne e dat să trăim ca Buddha, în contemplație  eternă și cu burta la vedere, fără complexe, drame și depresii. Și-apoi, e super motivant să știm că până și lui Buddha i-a luat ceva timp până să devină ceea ce știm că a devenit, că nu le pică nici figurilor divine ceva chiar din cer. 

marți, 25 aprilie 2017

DACĂ E MARȚI, E CU MUZICĂ

Avantajul când te duci la filme proaste, e că poți să te alegi cu o coloană sonoră bună. 
E ca-n viață, nimic nu e degeaba, iar legile compensației funcționează fără cusur.

Pe mine și pe fiu-meu ne distrează teribil să bifăm din când în când filme fără pretenții, dar cu bugete bunicele, că știm sigur că odată ce ne-am dezbărat de năravuri elitiste, ne vom alege cu niște efecte vizuale bune, o seamă de bătăi cinstite, cu șpagat în aer și eroi din tablă blindată, care nu se-ndoaie, nu se crapă, oricâți pumni și picioare-n cap își iau, scapă din foc, din gloanțe, din accidente de mașini cu tumbe multe-n aer. 

joi, 20 aprilie 2017

S.O.S Toxic love (II)

Sex’n Roll

Săltăreață și plină de endorfine, relația pe bază de sex năvalnic, nu pare prea periculoasă la prima vedere.
Nu vă luați însă după aparențe! Buna vecinătate pe care o are cu toxicitatea din Resident Evil , nu o face decât o replică mai adolescentină a acesteia și, e numai o chestiune de timp până la transformarea ei pe fast forward în adicție, dramă și depresie.
De ce? Pentru că oricât de bună ar fi ciocolata, nu poți să te hrănești numai cu ea. Nu de alta, dar e calea fără greș ca dintr-un om sănătos, să devii un diabetic c-un picior în groapă, inconștient și plin de obsesii fierbinți.

vineri, 14 aprilie 2017

S.O.S Toxic Love (I)

Într-o accepțiune sănătoasă, dragostea și toxicitatea ar trebui să fie compatibile exact ca nuca și peretele. Dar cine spune că trăim niște timpuri sănătoase?!
Ne alienăm, ne supra tehnologizăm, ne îngropăm de vii în frici din ce în ce mai mari, ne ascundem în adicții dintre cele mai originale.
Cum ar putea biata dragoste să supraviețuiască integră în așa o nebunie? Cine se mai oprește vreodată din goana după nimic, să se gândească și la dragoste, când sunt atâtea confuzii la îndemână?

vineri, 31 martie 2017

BEAUTY BY DEFAULT

Pare destul de clișeistic să vorbim despre frumusețe în plină eră consumeristă, nu-i așa?
Ne zboară gândul ca din pușcă ba la creme minune, ba la tunsori și machiaje, ba la ce se mai poartă sezonul ăsta. Nu-i rău, numai că nu despre asta va fi vorba mai departe.

La fel de clișeistic ar fi și să cădem în plasa motivaționalelor la modă, construite în mare parte corect, pe fundamente vehiculate prin toate școlile de gândire ale timpului, dar aplicate extrem și cu doze de fanatism, înspre: „doar sufletul contează”.

marți, 28 martie 2017

FRATE CU DRACUL, PE PUNTEA GĂURITĂ

Citesc și vomez duios, citesc:
„Aş vrea să convigem opinia publică de faptul că această opţiune a noastră nu este îndreptată împotriva nimănui. (…) Faptul că eu cred că şansa de reîmprospătare a poporului român stă în familia care procrează şi care îşi educă odraslele în spiritul valorilor tradiţionale şi al năzuinţelor face parte din destinul meu de român şi cred eu că face parte din trăinicia noastră ca naţiune”, a declarat deputatul ALDE Varujan Vosganian.

vineri, 24 martie 2017

IMBECILITATEA HUMANUM EST

Știind că mâine e o zi cu cruce neagră și întoarsă în calendarul Coaliției pentru Familie, azi am și eu dezlegare la acid, mă lepăd de zenurile mele tradiționale și mă manifest cetățenește, după sfântul drept la libera exprimare!
Că eu, spre deosebire de ei, sunt un freelancer spiritual și am voie să mă exprim cum feng-shui-ul meu vrea.
Lăsați, nu-mi duceți grija damnării veșnice, știu să fiu bună când binele celor din jurul meu are nevoie să se sprijine în bunătatea mea. În rest, femeie-cetățean fiind și fană Game of Thrones, călăresc dragonii și urmăresc alți balauri prin înaltul cerului, ca să le tai capul și să fie safe regatul meu. Epic, nu?

miercuri, 22 martie 2017

POVESTIRI DIN TEMPLUL CU BLANĂ ȘI MUSTĂȚI

Ah, nuuuuuu,  să nu credeți că dețin eu vreun templu! Sunt doar umila sclavă și eternul învățăcel a doi Maeștrii blănoși, buni și miloși cu mine, care îmi permit să le mișun prin templul privat și să le umplu cu ignoranta mea prezență, spațiul vital. Cineva trebuie să-i slujească și atunci, nu știu cum, m-au ales pe mine.  Se știe că ei cercetează din astral omul pe care hotărăsc  să-l călăuzească și asta e o chestiune așa, ca de loterie, să fii chiar tu norocosul ales.  Nu mă laud, dar eu scriu acum din postura acelui om.

E adevărat, nu pot să mă plâng că am fost vreodată ocolită de noroc. Din punctul ăsta de vedere, am fost mereu o mare privilegiată.  Ohoooo, păi când stăteam la curte, eram aleasă peste noapte de câte 1-2 Maeștrii cu blană, coadă,  mustăți, solzi, pene și șorici,  fiecare fiind dispus să-mi ofere învățătură, contra unor mici servicii, aport în natură alimentară și în cazurile speciale, grațierea de la sacrificiile păgâne și tradiționale.  Lucru ce a condus în timp la alcătuirea unor haite frumușele de Învățători , comunități întregi de Guru Pisici, cuiburi organizate de Maeștrii Gușteri și Șopârle, Profesorese Rațe și Găini, ba chiar și un Comandant  Berbec (fost miel de Paște) și un Înțelept Porc (fost purcel în așteptarea Crăciunului).   Se pare că am avut nevoie de multă învățătură și de multe călăuze în viața de până acum.  Că toată copilăria și adolescența am fost poreclită  Mama Tembo (după personajul dintr-un film al epocii,  o preoteasă africană înconjurată numai de animale), nu era decât un dat  firesc. 

vineri, 17 martie 2017

COALIȚIA LUI KAMA SUTRA

Vă mărturisesc cu mâna pe inimă și cu sufletul departe de raiul religios, că neuronii mei de om-femeie sunt îndelung încercați în vremurile astea. Vremuri de trezire monstruoasă a unui Lazarus zombie, înviat de  Coaliția pentru Familie, mână în mână cu un politic hulpav și corupt. Jesus, ce mutant oribil și însetat de sânge a rezultat!

Mi-am expus în FREE JESUS ideile despre contradicțiile din mințile și sufletele Prea Fericite de Prea Creștine ce sunt. Să lăsăm asta deoparte și să trecem cu vederea până și faptul că în luna Paștelui ortodox, după postul pe care creștinii l-au ținut, după spovedit, împărtășit cu sângele Domnului și praznicul Sfântului Paște, purced la Referendumul pentru Redefinirea Familiei, adică un jihad social care îndeamnă la ură, violență, respingere agresivă a unei părți din populație și care va împinge la claustrare socială, tentative suicidale și afectarea psihologică a unor tineri gay, creștini poate și ei.

miercuri, 15 martie 2017

KEEP WALKING

"Dacă o frânghie are un capăt, atunci  precis are încă unul." (Legile lui Murphy)

Uneori mă gândesc că felul în care m-a dăscălit pe mine viața a fost unul destul de friendly fire din moment ce toate sloganurile după care mă motivez sunt fie din reclamele de la spirtoasele cu tradiție fie din Cartea Sfântă a Legilor lui Murphy.
Oh, sau din filmele postapocaliptice cu zombies! Dar să nu mă abat acum și să vă bat câmpii despre obsesia mea cu The Walking Dead, să vă povestesc cum lăcrimez eu cu bărbia tremurând în toiul celei mai absurd de brutale scene, fără nicio legătură cu ea ci doar cu transferurile ciudate pe care mintea mea le face. Cum ghicesc eu acolo, în sânge, mațe și organe întinse cât cuprinzi cu ochii, mai dihai ca o vrăjitoare, întortocheatele căi ale trecutului, prezentului și viitorului. 

vineri, 10 martie 2017

FREE JESUS!

Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.” Iisus Hristos

Nu sunt un om cu o educație religioasă dar mă aplec cu religiozitate asupra oricărui lucru care poate, prin intervenția sau lipsa mea de intervenție, să aducă binele sau răul unei alte ființe. Sigur că nu mi-a ieșit din prima, am eșuat lamentabil în prima tinerețe, am ratat teribil în a doua și, cu siguranță, continui să fiu creativă în a inventa greșeli noi.  Însă pe undeva, pe parcursul întregului circuit al acestor ratări, măcar am învățat  să-mi cultiv atenția și să mă iau de ceafă când felul în care ating sau înțeleg eu lucrurile, poate aduce prejudicii unui alt om.  Nu-s bună, cum niciun om nu-i bun până la capăt și nu-s nici rea cum niciun om nu e complet rău. Sunt doar un om care se luptă în fiecare zi să se afle mai bine. 

luni, 6 martie 2017

DESPRE CURE DE SLĂBIRE ȘI ALȚI DEMONI

Doamne, pot să mărturisesc cu hulpavă evlavie, că toată viața mea de până acum am luptat să fiu slabă! Foarte slabă, din ce în ce mai slabă, perfect de slabă.  Când aveam 50 kg și toți cunoscuții mă bănuiau tacit fie de TBC fie de HIV, eu fantazam, pe trei cărări de foame, că tare mândră aș fi de mine cu vreo 2-3kg mai puțin.  

Orbită de drogul slăbirii, pe la vreo 35 ani halucinam că obiectivul meu secret e să reușesc să intru până la adânci bătrâneți într-o rochițică de pe la 13 ani, cu volănașe și margarete, aleasă drept șablon al eternei siluete.  Un timp am intrat cu succes, ba spre delirul personal reușeam să-mi cumpăr anumite haine și de la raioanele de adolescenți.  Eram atât de vai de capul meu de slabă încât mi-am surprins odată un prieten șoptind îngrijorat altuia: „Florentina arată ca o schijă”.  Credeți că m-am supărat?! Aiurea! Vorbele acelea mi-au dat  mai mult decât aș fi cerșit prin orice compliment. 

vineri, 3 martie 2017

24 SAU TU ȘTII CE SĂ FACI CU TIMPUL TĂU?

Când vine vorba despre timp, în ciuda oricăror diferențe dintre noi, trebuie să recunoaștem că fiecare suntem mari maeștrii la risipitul lui. Risipa  se ascunde sub varii scuze, de la „jobul ăsta nu mă reprezintă dar trebuie să câștig niște bani” până la inconștiența lui  „am tot timpul din lume să fac schimbări”.

Sunt Stan Pățitul la capitolul timp, mi-am chinuit până la tortură generozitatea  bunului prieten TIMP și a fost cât pe-aci  să mi-l fac inamic. 

marți, 28 februarie 2017

I'LL BE BACK!


Asta mi-am tot repetat vreme de ceva ani, de când mamă iresponsabilă de blog puber ce eram, mi-am abandonat copilul rozaliu în mijlocul internetului şi l-am lăsat de izbelişte  înoate singur până la ce mal doreşte. Necopt fiind, copil cu potenţial dar needucat şi neîndrumat de dibace mâini de mamă, bietul blogşor n-a nimerit vreun mal dar a plutit cuminte şi încrezător  maştera lui cea risipitoare s-o întoarce vreodată, l-o lua de mână şi o porni la vreun drum cu el. 

luni, 3 decembrie 2012

WHO'S AFRAID OF MATRIOSKA?

În copilărie, două lucruri mi se păreau greu de suportat: pupăturile care lasă umezeală de salivă pe obraji şi primitul cadourilor jucării. Degeaba mă certa mama şi-mi implora politeţea socială, că până să-şi termine musafirul sesiunea entuziastă de pupat, mă şi smulgeam sălbatic şi-o rupeam la goană ca să-mi şterg  dizgraţioasele urme de afecţiune lipicioasă.  Iar jucăriile pur şi simplu nu-mi plăceau. Aşa că nu găseam sensul pentru care ar trebui să mimez bucuria primind ceva de care n-aveam nevoie.
Până în ziua în care cineva mi-a dăruit o păpuşă Matrioska. Atunci, pentru prima dată, am descoperit fascinaţia crescândă a unui lucru din interiorul unui alt lucru.


Oglindă, oglinjoară

luni, 26 noiembrie 2012

TITAN STORY VIA BERCENI

Iarăşi am avut un week-end palpitant!
Vineri, pe la 5 p.m., citeam în total desfrâu şi-n mijlocul patului, asta....
Apoi, către seară, mi-am întâmpinat nepoţica, şcolăriţă în clasa a 5-a. Maria. Dulce, inteligentă, empatică. Un copil realmente adorabil. Vară-mea, maică-sa, mi-a încredinţat-o peste week-end, cu încredere şi speranţa că vom atinge din zbor şi o recapitulare mică pentru teza de la română.
Minunat! Am primit-o pe nepoţica preferată cu entuziasmul unui club care-şi deschide porţile primului muşteriu. Adică muzică de săltau pereţii, veselie şi cafea proaspătă. Cafeaua pentru mine, că-s responsabilă!
Prima întrebare, pentru a-i testa frageda cultură muzicală, fu: "Măriuca dragă, ai auzit tu de Rammstein?"

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

WEEDISSIMO

Vă mai amintiţi trenurile verzi de pe pereţii din postarea trecută?
Ei bine, din ei a coborât o herghelie întreagă de cai (verzi praz, desigur!). Care nechează frenetic de ceva zile pe pereţii minţii mele şi se încăpăţânează să nu-mi dea pace.
Se întâmplă uneori în viaţă lucruri inexplicabile. Ca acum, de pildă.
Raţionalul meu, ca un bumerang proptit adânc prin spaţiu, s-a gândit să revină taman acum la purtător şi să ma buşească furios între ochi, exact acolo unde parapsihologii zic c-ar fi cel de-al treilea ochi al nostru, ăl responsabil cu nevazutul.

luni, 12 noiembrie 2012

DEAR UNIVERSE

Prezentul reprezintă propria putinţă de a transforma tot ce ne înconjoară în frumuseţe.
(Cugetarea autoarei, la cafeaua de foarte dimineaţă)

Ca să-l citez pe unchiul Ghiţă, am petrecut un week-end... interesant!
Plot: Verişoara mea, o doamnă pe cinste şi-o cautătoare într-ale prezentului armonios, mi-a făcut week-end-ul acesta un cadou inedit. M-a dus la nişte seminarii despre...despre cum să învăţăm să funcţionăm mai bine în noi înşine şi în simbioză cu universul.

luni, 29 octombrie 2012

ORGANIC LOVE, PLEASE!

  "Dacă dragoste nu e, nimic nu e." Aşa e, maestre! Făra dragoste omul e eviscerat de întreaga lui esenţă. 
Iar femeia, mai ales femeia, fără iubire e doar un corp călător, într-o eternă căutare a sufletului. Cuibul de suflet de femeie se construieşte crenguţă cu crenguţă, cu iubire, pentru iubire, iubind.
Hai c-am fost foooooarte siropoasă, nu-i aşa doamnelor? Trebuie totuşi să vă mărturisesc, fără părere de rău, ca dulcegăria de început nu e legată de vreo melancolie de toamnă ci are mai degrabă rolul zahărului din siropul de tuse. Adică te face şi să bei doctoria cu plăcere şi să-ţi treacă tusea.

miercuri, 26 septembrie 2012

CHINA BLUE (II)




“Iubeşte-ţi aproapele, dar să nu afle nimeni.” - Murphy

         Deşi am darul de-a nimeri în cele mai încurcate şi mai neaşteptate situaţii, o dată în viaţă am avut norocul să scap la mustaţă de o experienţă ce mi-ar fi tulburat minţile preţ de vreo câteva reîncarnări de aici încolo.
         Sar peste introducere şi vă invit direct în poveste.

luni, 3 septembrie 2012

DONA JUANA



Femeile nu înşeală. Femeile sunt fidele. Come on!!
Printre sutele de prejudecăţi care circulă, cea privind fidelitatea femeilor tronează la loc de cinste.

Femeia, făcută şi ea din carne şi sânge, ispite şi dorinţe, păcătuieşte în cuplu cel puţin la fel de des ca şi bărbatul. De ce? Păi fiindcă atunci când s-a aruncat cu praful de păcat peste muritori s-a nimerit şi Eva prin preajmă. Pentru că ochii văd, inima cere, pentru că femeia e tot om!

luni, 27 august 2012

DAMEN TANGO

El o priveşte adânc în ochi şi-o strânge cu putere la pieptul puternic.Ea oftează şi-i zîmbeşte ştrengăreşte. Paşii lor alunecă ritmic pe ringul de dans. “Dacă te mai apropii de nevastă-mea, dau cu maşina peste tine!”, îi murmură el la ureche. 

sâmbătă, 25 februarie 2012

luni, 7 decembrie 2009

VOCILE DIN CAPUL MEU


Ca mai toate lucrurile bune din viaţa mea, „întâlnirea” cu Laurie Anderson s-a produs exact atunci când ma aşteptam mai puţin, cu emoţie de tăiat respiraţia şi puls accelerat. Acasă, într-o seară oarecare, eu nemachiată, în halat şi papuci, plictisită, cu eterna ţigară fumegând în colţul gurii, îmi răsfiram pentru a „n” –a oară colecţia de cd-uri. Şi descopăr un cd primit cadou relativ recent pe care nu apucasem să-l ascult. Albumul „Mr Heartbreaker”al lui Laurie Anderson. „Ok”, îmi spun, „Hai să vedem ce are de...cântat doamna asta!”. Şi-ascult. Şi-ascult. Şi-ascult.

vineri, 9 octombrie 2009

I WANT TO BREAK FREE III - Controverse si coming-out



Daca pentru un barbat drama cea mai mare e sa i se subtieze portofelul ori sa fie inferiorizat social, pentru o femeie catastrofa incepe odata cu apropierea pragului de 40 ani cu terifierea acuta ca intreagul ei istoric sentimental s-a invartit in jurul tradarilor si al deceptiilor conjugale.

joi, 1 octombrie 2009

A TUNAT SI NE-A ADUNAT


Sub sloganul "Cate femei, atatea idei", a tunat si ne-a adunat pe noi, forumistele si cititoarele pink, la Belis, un loc tare tare fainut, in vecinatatea Clujului.
Minunatul intalnirii noastre nu a constat nici in liniaritate nici in unison de idei. Ceea ce a facut intr-adevar minunata escapada noastra a fost taman diversitatea de tipologii, de abordari, de reactii.

joi, 24 septembrie 2009

CLUJ, VENIIIIIIIIIIIIIIM!



Lume, de maine pana duminica, veselie, betie si sarmale la Cluj. Adica o prima intalnire pink punk a forumistelor si cititoarelor noastre. Dupa euforia cunoasterii si-a shoturilor de "bine v-am gasit" vom vorbi si chestii serioase, care de care mai activiste si mai sociale, directii, planuri, sigur, pink toate, cu sens si cu perspective. Ca se stie doar ca acolo unde se intalnesc multe femei se pune la cale o schimbare de fata a lumii!
Revin luni, probabil ca usor mahmura, dar plina de vesti si de idei!

vineri, 18 septembrie 2009

SPAIMA OALELOR - RELOADED



POVESTE CU FASOLE ŞI... CÂNTEC

Motto: Ar fi trebuit să iasă!
A fost odată ca niciodată, cu mulţi ani şi multe kilograme în urmă, o preafrumoasă fată. Adică eu. Şi nu ştiu cum se face, că mă loveşte pe mine peste noapte, drept în inimă şi moalele capului, dorul să mă mărit. Şi uite-aşa, mă trezesc proaspătă doamnă şi cam prea intelectuală nevastă! Toate bune şi frumoase, până la „dragostea trece prin stomac”. Îmi iau inima-n dinţi şi-mi spun: “azi gătesc!”.
Plec la piaţă cu walkman-ul bine înşurubat în buzunar. Pe drum, constat că mi-am uitat banii. Of, semn rău! Mă-ntorc. Ajung, în sfârşit, la piaţă. Cumpăr 1 kg de fasole verde, 1 legătură ceapă verde, 1 legătură usturoi verde, 2-3 roşii. Mă cert cu zarzavagioaica, fiindcă vrea să mă păcălească la total. Mă blestemă: Arde-ţi-s-ar făsuiu’! N-o bag în seamă. Revin acasă, plină de voioşie. Intru în bucătărie.

luni, 7 septembrie 2009

I WANT TO BREAK FREE II - My coming-out













Anne...Draga de Anne...Dacă şi-ar imagina ea măcar o clipă ce mecanisme a declanşat apariţia ei în zăpăceala mea existenţială!
Viaţa sau poate că hazardul sau mintea mea necoaptă, m-au împins către cea mai extremă aventură a vieţii mele: m-am măritat. Clasic, c-un bărbat (copil însă şi el ca şi mine). Cortegiu de rubedenii aferente, cu mama alergând pe urmele mele în drum către starea civilă şi încercând să mă „încurajeze”: „Încă nu e tarziu să te răzgândeşti!”.

luni, 31 august 2009

I WANT TO BREAK FREE I


Mi-am numit astfel articolul gandindu-ma ca inainte de orice “coming-out”-ul inseamna o eruptie de libertate. Fiindca despre “coming-out” vreau sa vorbim acum. Si ca sa fiu mai specifica, despre “coming-out”-ul lesbienelor.
Daca scoatem cuvantul din terminologiile de specialitate si incercam sa ne imprietenim cu sensurile lui vom reusi sa-i patrundem semnificatia si vom intelege mai bine amploarea procesului de asimilare a sa in viata reala.
“Coming-out”-ul reprezinta de fapt apogeul afirmarii si recunoasterii apartenentei noastre sexuale, triumful dupa o lupta indelungata, o revolutie pe care initial o starnim si o purtam noi in noi si-abia apoi o impartasim celorlati.
Dar cum incepe totul? Sa stabilim niste categorii sau trasee fixe ar fi superficial si improbabil.

joi, 27 august 2009

STUCK IN THE MIDDLE-RELOADED!




















„Fiecare punct de vedere este în realitate un punct de orbire, din cauză că te face total incapabil de a întelege alte puncte de vedere. Numai când părăsim toate „punctele de vedere” si acceptăm să intuim întregul, găsim adevărul.” (Richard Wurmbrand)

Parcurgand comentariile voastre constat ca bisexualitatea este subiectul care a starnit cele mai mari rumori si controverse. Asa ca am revenit in tromba cu reload-ul.

sâmbătă, 22 august 2009

APLAUDATI VA ROG! MERITA!

Nu sunt public de Mamaia. Nici de festival, nici de Bamboo, nici de orice altceva are legatura cu Mamaia.
Dar sunt melomana. Si respect artistul, atunci cand el ma convinge prin talent, autenticitate, traire, atitudine. Apreciez artistul indiferent de genul muzical pe care-l abordeaza, oricat de strain mi-ar fi genul respectiv ca si atractie personala.
La fel, nu navalesc cu judecati de valoare asupra omului dinauntrul artistului ci ma las purtata de ceea ce imi transmite artistul prin actul sau de creatie. Nicio forma de arta nu poate fi perceputa in toata frumusetea si complexitatea ei cu mintea si sufletul intoxicate de prejudecati.

miercuri, 19 august 2009

STUCK IN THE MIDDLE



“Fiind bisexual, şansele să ai parte de-o întâlnire sâmbătă seara sunt duble.” Woody Allen.

Heterosexualii îi privesc cu oarecare reţinere, homosexualii cu dispreţ. Sunt exilaţi undeva pe fâşia dintre graniţa normalităţii tradiţionale cu cea a atipicului. Cumva ai nimănui. Nimeni nu-i vrea până la capăt, nimeni nu-i revendică. Ei sunt „nehotărâţii”.
Bisexualitatea poate fi o noţiune dificil de înţeles. Suntem învăţaţi să privim aproape orice într-un spirit universal complementar: bărbat şi femeie, lumină şi întuneric, fierbinte şi rece, moral şi imoral. În ceea ce priveşte sexualitatea umană, lucrurile sunt mult mai complexe, deşi aspectele cel mai des menţionate sunt doar două: heterosexualitatea şi homosexualitatea.

sâmbătă, 15 august 2009

VA ASTEPT!


INVITATIE

Libertatea de exprimare versus dreptul la viata privata in spatiul virtual

Asociatia ACCEPT, organizatie neguvernamentala care apara si promoveaza drepturile persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender) ca drepturi ale omului, impreuna cu Coalitia Antidiscriminare, va invita miercuri, 19 august 2009, de la ora 18:00 la dezbaterea Libertatea de exprimare versus dreptul la viata privata in spatiul virtual, moderata de doamna avocata Nicoleta Popescu.


Evenimentul va avea loc la Verde Café, str. Domnita Ruxandra nr. 15, Bucuresti.


Dezbaterea face parte din proiectul Drepturi aici, acolo si pretutindeni! prin care se urmareste cresterea nivelului de informatii al publicului general cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are fiecare cetatean, precum si institutiile si documentele care stau drept ajutor in situatii de incalcare a drepturilor sau discriminare.


Acest proiect este implementat de Asociatia ACCEPT in parteneriat cu Coalitia Antidiscriminare si finantat printr-un grant oferit de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.


Nu-i asa ca ne vom intalni aici? Eu va astept! Prilej de pink-cola!
Ceea ce va rog mult, in cazul in care doriti sa veniti, este sa confirmati prezenta pana la data de 18 august 2009. Persoana de contact Irina Dimitriade, tel 021 252 56 20, e-mail irina@accept-mail.ro.
PINK THANKS!

vineri, 7 august 2009

PANA MEA!


Amuzata, ingrozita si…incurajata de faptul ca pana si Simona Sensual si Tila Tequila planuiesc sa-si lanseze cate-o carte, am zis ca n-o fi foc daca ma arunc si eu intr-un proiect editorial! Asa ca renunt pt moment la programul matinal de amenintat cu cotonogeala mosii de la piata pt ca-mi varsa vasele cu apa pe care le duc tomberonezilor mei dragi, ma autoinseminez cu niscaiva curaj si imaginatie si, cu putin noroc, peste cateva luni sper sa devin mama de roman.
Fiind “copilul” meu, e clar ca romanul va iesi la fel de uschit si de zgomotos ca si mine. Nu va fi autobiografic (nu-s o fana a memoriilor), dar va contine si oarecare urme de intamplari d-ale mele.
Hai sa va servesc o mostra mica de continut! Recunosc, trisez un pic, ceea ce voi transfera aici cu copy-paste nu da indicii prea mari despre cadenta ce-o va avea povestea. O contureaza cumva, dar nu o defineste. Am ales asa ca sa nu stric si sa divulg supriza finala!

luni, 3 august 2009

TITANIC VALS-Sau ce te faci dacă te-ai îndrăgostit de o femeie măritată




Doamnele! Categorie cu „buchet” şi gust aparte.Tentaţie, adrenalină, revelaţie, pasiune, dramă, interzis! Femeia la absolut!
Au fost muzele artiştilor, au inspirat poeţi, au năucit preşedinţi de stat, au ridicat, au prabuşit, au conturat agonia şi extazul în vieţi mărunte sau ilustre.
Te-ai îndrăgostit de o femeie măritată! Ce te faci?

One night stand

vineri, 31 iulie 2009

Astazi inaugurarea!



Bine ati venit!
Deschis zilnic, orele 20-24.
PINK-COLA CLUB este "carciuma" noastra virtuala, loc de intalnire, de prezentare si de schimbat o noutate in jurul unui cocktail cat mai rooooooooooz si mai efervescent!
Va invit si va astept cu stiri despre evenimente ce merita a fi vazute prin capitala sau prin tara, cu recomandari de consumat vesel si constructiv timpul liber si cu tot ce considerati interesant de discutat. Putem sa ne organizam seri tematice, sa facem bal mascat, carnaval, parada costumelor, orice nebunie ne trece prin cap. Cum? Simplu! Cu poze, imaginatie, umor, muzica si dialoguri online. Impreuna putem da viata micului nostru club.
Take a pink drink!
Fumatul este permis. Si accesul cu animale.


Inaugurare fara hit dedicat nu se poate, nu-i asa? Hai atunci sa-i dam o emblema sonora clubului nostru!Ce altceva decat.........

Le-am iubit, le iubesc si le voi iubi-Vocile din capul meu-part 1


Nu stiu, nu pot si nu vreau sa traiesc fara muzica!Orice se intampla in viata mea se intampla cu muzica, se raporteaza la muzica si se traieste cu muzica. Lucruri importante, banalitati, ganduri, scris, dat cu aspiratorul sau plimbat catelul, totul, dar absolut totul, in mintea mea ( si in functie de volumul de la statie si-a nefericitilor vecini) capata o coloana sonora. Asa ca in rubricuta asta, o sa va prezint pe rand vocile din capul meu!

Gitane Demone - femeie, voce si piesa ce m-au purtat prin toate dimensiunile posibile, cu nuante proaspete si neasteptate de fiecare data.Incantatie, ritual, poveste, chemare, obsesie, promisiune, binecuvantare, blestem....



Blondie - Eeeeeeeeeeeh, exista doua doamne pt care mi-as lua lumea-n cap si-as cutreiera-o la picior: prima e Michelle Pfeiffer si-a doua e Debbie Harry, adica doamna asta din Blondie! Voce incitanta, timbru ba grav ba suav, plaja de exprimare in toate registrele, mutritza ba de papusa imbufnata ba de queen bitch. Jucausa, nebuna, hotarata, ratacita, taioasa, dulce. Debbie! Adica doamna punkului meu!Sau fantasma lui?! Hm...



Skin (ex-Skunk Anansie) - Sau fiara care mi-as dori sa ma iubeasca. Sigur, in bietele mele vise care schiopateaza-n toiul noptii pana la singurul butic deschis nonstop, dupa tigari si inapoi! Chiar. Cum o fi sa te iubeasca o fiinta careia ii transpira prin pori atata pasiune? Femeia din catifea neagra cu zimti. Si sa-ti mai cante si punk-rock la ureche...Punk-rockul asta atat de drag mie si atat de al meu...Cu vocea asta care striga si leaga si sopteste si da tot si pe masura ce da si ai senzatia ca se stinge si se termina ea doar trage aer in piept si se reinventeaza cu urmatoarea suflare.

miercuri, 29 iulie 2009

SPAIMA SARMALELOR


Iubesc sarmalele! Ador sarmalele! Am fantasme cu sarmale! Le-am iubit copilă fiind pe cele ale mamei, am tânjit după cele trecute prin mâinile mamelor prietenelor mele, le-am descoperit apoi pe cele ale soacrei şi-atunci când pofta a devenit de nestăpânit le-am căutat noaptea prin cârciumi de cartier. Şi a venit o zi. Ziua în care am hotărât să devin un Pygmalion al sarmalelor!
De felul meu sunt o artistă. Aeriană şi uneori neajutorată. Fumez de sting, am un cult pentru vodka, nu fac patul decât când vin musafiri, nu pot să-mi tai unghiile la mâna dreaptă şi vreau să-mi pictez pe peretele din living nişte cai verzi.
Îmi trag blugii pe mine şi plec la piaţă. Am depăşit prima provocare. Adică nu am realizat ca de obicei, după ce am tras uşa după mine, că am uitat cheile în casă!
Ajung la piaţă. Mă fură peisajul. Zarzavagioaicele îmi par îmbrăcate aproape suprarealist, unele chiar ascunzând nebănuite inspiraţii punk! Mă opresc în dreptul stăpânei unui maldăr de varză. Îi cer o varză mare mare mare. Ea mă-ndeamnă să aleg cu mâna mea pe una dintre frumuseţile grăsane din grămadă. O iau pe cea care-mi promite cele mai mari şi mai multe foi. De la o altă punkeriţă fără voie, camuflată sub basma verde electric cu flori, cumpăr un buchet de mărar şi unul de cimbru. Şi două cepe. Gata piaţa! Dau fuga la supermarketul din colţ să cumpăr restul. În goană, uitându-mă după avioane, spulber şi-arunc în cap, la propriu, o biată bătrână proptită-n mijlocul drumului. Naiba a pus-o să se aplece taman atunci şi să-şi aşeze nu-ştiu-ce în plase! N-a apucat să îngaime decat un “aoleu maică” că eu am şi săltat-o de subţiori şi am redat-o, cu cucui cu tot şi c-un “iartă-mă mamaie”, traficului comercial.
În sfârşit, sunt la supermarket. Repede, un kg de carne tocată porc+viţel, un borcan de bulion, orez, ulei, delikat, un pachet frunze de dafin, un pachet boabe de piper negru. Zbor la casă cu un snop de bonuri. Rămân rapid fără lichidităţi! Retur acasă cu preludiul de sarmale-n plase.
Tra la la! Dragelor, adoratelor, sărmăluţelor, de data asta veţi ieşi vii şi apetisante din degeţelele mele! Şi mama voastră o să vă mănânce pe toate toate toate, până o sa se prăvălească ultraîndopată pe-o rână şi va geme după colebil!
Pun o oală cu apă la fiert. Într-un final, după vreo 4 tigări sudate, fierbe. Dau cu sete o vodka pe gat.Varza mea plonjează-n îngrozită pân-la fund. O las să facă scuba-diving acolo preţ de-o altă tigară. O scot oparită şi cu foile moi. Separ foile. Care pentru împachetat, care pentru tocat. Treaba asta mai cere o vodka. Partea cu pregătitul celor pentru împachetat merge şnur. Partea cu tocatul, din exces de zel şi lipsă de îndemânare, iese cu un urlet şi-o bucată de unghie rătacită prin castron. Însă nu mă las! Trec la tocatul cepei. Şi, ca o fană adevărată a bancurilor cu Alinuţa, îmi mai mutilez un deget! Călesc uşor ceapa, adaug o ceaşcă de orez, una de apa şi le las să se înăbuşe cât rezolv altă ţigară. Încerc să dibui prin dezastrul din dulăpiorul de bucătărie un alt castron, pentru amestecatul umpluturii. Neaşteptat, găsesc! Pun carnea, un linguriţă de delikat, puţin piper măcinat, cimbru, orezul cu ceapa. Amestec manual în timp ce mănânc aproximativ un sfert din compoziţie fiindcă sunt înnebunită după carnea crudă. Deja sunt satulă şi mi-e un pic rău. Urmează distracţia cu împachetatul sărmăluţelor. De la vodka de dinainte totul imi pare usor neclar. Dar inspiratia mi-e in crestere. După o oră de manufactură chinuită constat că fiecare arată ca dintr-un alt film. Care obraznic de mare, care somalez de anemică, care cu formă neînchipuită până atunci de nici o mamă. Bun! Mi-aduc aminte că mai am de tocat mărarul. Deja sunt traumatizată de tocat. Dar toc, de data asta fără degete. C-un ultim efort şi-o altă ţigară amestec varza tocată cu cimbru, delikat, mărar, boabe de piper şi câteva foi de dafin. Toate bune şi frumoase, dar acum în ce fierb sarmalele? Că la asta nu m-am gândit! O merge într-o oală sub presiune? Hm! Da’ de ce nu? Alta oricum nu am. Pun puţin ulei pe fundul ei. Aşez un strat de varză tocată, unul de sarmale şi tot aşa, până umplu oala. Am umplut-o oare puţin cam mult? Eh, n-are nimic! La final torn peste toata povestea bulion subţiat cu apă si ceva ulei, până mi se acoperă capodopera. Până acum, dulce parfum! Trebuie sa montez cumva capacul la afurisitul asta de agregat sub presiune şi habar n-am cum! Îmi dau silinţa, cu o brumă de logică şi viziune de moment. Neaşteptat, pare că am reuşit. Pun la fiert. Dau focul mare fiindcă mi-a pierit orice urmă de răbdare.
Privesc în jur, bucătăria arată ca un câmp de luptă. Am muncit destul aşa că hotărăsc să fac curat altă dată.
Mă duc iute să-mi cumpăr ţigări de la buticul din scara blocului. Sunt deja mahmura si coboratul scarilor imi da ameteli si-un pas saltaret cu accente folclorice.
Revin cât pot de repede. De după uşă se aude un fluierat ciudat şi parcă nişte bolboroseli. Dau năvală în bucătărie şi m-arunc instantaneu pe burtă! Fuck! Am uitat să înşurubez pocăria aia mică de ţumburuş de la capac! Şi, tot ca-ntr-un film suprarealist, chestia aia mică şi cu funcţie de girofar isteric îmi împroaşcă circular pereţii cu frenezie şi bulion! Mă târăsc pe burtă şi cu tricou-n cap (ca să nu mă opărească şi pe mine bestia-tâşnitoare) până la aragaz şi opresc focul.
A doua zi am chemat un vecin, mare meşter la toate, să-mi zugrăvească bucătaria.
Visul cu mine, un mic Pygmalion al sarmalelor, a pierit înecat în bulion fierbinte. Pe pereţi.
Mănânc până-n ziua de azi sarmale de la mama, aduse-n sufertaş. Şi, cu puţin noroc, mai prind câte-o nuntă, un botez, un parastas!

* Ca sa fie opera completa, va trimit si muzicile ce ma inspira la gatit! Ca orice pe lumea asta merita si-un soundtrack, nu?

luni, 27 iulie 2009

MIRCEA CARTARESCU-THE PINK VERSION


Da domnule Cărtărescu, şi noi iubim femeile! Şi suntem, ca şi ele, înalte sau scunde, în eterne cure de slăbire sau suple din naştere, adorabile sau nesuferit de arogante, sensibile sau bătăioase, superficiale sau apăsător de profunde, devotate sau aventuriere, puştoaice sau doamne bine „coapte”, single sau...soţii, suntem...FEMEI!

De ce iubim femeile?

Pentru că ne privesc cu ochi de femeie şi pentru că VĂD în noi. Pentru că ştiu şi le place să măngâie, fără să se întrebe „oare cât mai durează până capăt o partidă de sex?!”. Pentru că iubesc şi-n somn şi nu dau drumul din braţe. Pentru că fac diferenţa între o rochie nouă şi una pe care o îmbraci pentru a o suta oară. Pentru că ştiu să facă manichiura. Pentru că dacă vorbim despre reumatismul mamei nu cască plictisite în timp ce chinuie telecomanda. Pentru că ştiu că sindromul premenstrual nu e o născocire ca să fii deprimată şi să nu vrei sex. Pentru că orice problemuţă a ta devine şi a lor şi găsesc cele mai neaşteptate soluţii ca să ieşi din bucluc. Pentru că iubindu-te, lumea lor pare să înceapă şi să se sfârşească cu tine. Pentru că fac DRAGOSTE. Pentru că nu renunţă uşor şi nu ajung să spună: “n-am ce-i face, e frigidă!”. Pentru că te întreabă dacă ai mâncat ceva azi. Pentru că iţi iubesc sincer şi câinele sau pisica şi nu pândesc momentul propice ca să-i zboare un şut. Pentru că înteleg de ce e atât de important să vorbeşti cu plantele de pe balcon. Pentru că le interesează dramele pe care le trăieşti la job şi ajung să-l urască pe şefu’ odată cu tine. Pentru că dacă-şi pun ceva în cap nu se lasă până nu mută munţii din loc. Pentru că au curaj să intre în cel mai sângeros război,cu o lume întreagă, pentru tine. Pentru că tu eşti mai importantă şi decât fotbalul şi berea şi promovările şi banii. Pentru că atunci cînd li se face dor de tine pun mâna pe telefon fără să se teamă că vor părea „slabe”. Pentru că se vor bucura sincer de vizita mamei tale fără să mârâie în barbă: „iar a dat năvală cotoroanţa asta bătrână!”. Pentru că nu consideră băile cu uleiuri parfumate şi lumânărele pierdere de timp şi nu spun că în timpul asta mai bine făceaţi sex sălbatic. Pentru că duminica te trezesc zâmbind, cu micul dejun. Pentru că fac cumpărăturile fără o mină de martir şi din proprie iniţiativă. Pentru că dacă au fantasme perverse ţin să le materializeze cu tine. Pentru că dacă se masturbează o fac ori gândindu-se la tine ori transformand asta într-un joc erotic dedicat desigur, tot ţie. Pentru că preludiul şi postludiul nu sunt un moft. Pentru că pielea lor e ireal de fină şi transpiră parfum. Pentru că orice clipă fără tine e un chin. Pentru că te ţin în braţe când se uită la televizor. Pentru că râd şi dacă spui prostii. Pentru că îţi fac masaj dacă te doare capul. Pentru că nu uită niciodată când e ziua ta sau a mamei tale sau a prietenei din copilarie. Pentru că nu aşteaptă o minune care să facă vasele să se spele singure. Pentru că îţi aduc flori fără să te fi înşelat înainte. Pentru că dacă închid ochii când fac dragoste folosesc tot numele tău. Pentru că sunt ghiduşe şi inventează cele mai năstruşnice lucruri în pat. Pentru că simt nevoia să te sărute şi după ce au avut orgasm. Pentru că dacă se îmbată ai parte de experienţe ameţitor de extravagante. Pentru că ştiu că tot corpul tău poate fi o zonă erogenă şi niciodată nu se plictisesc să-l exploreze. Pentru că sunt curioase. Pentru că dacă vorbesc „murdar” o fac cu incredibil de mult erotism. Pentru că descoperă aplicaţii practice pentru “voluptate” şi „senzual”. Pentru că sunt în stare să facă din îmbrăcat un întreg ritual...pervers! Pentru că imaginaţia lor funcţionează şi-n somn. Pentru că le place să danseze. Pentru că îşi leagă cu graţie şiretele la adidaşi. Pentru că până şi cea mai firavă poate deveni o tigroaică feroce. Pentru că nu sunt impasibile. Pentru că-ţi dăruiesc lucruri mărunte cu ochii strălucind. Pentru că bucuriile tale sunt cele mai importante. Pentru că merg în vârful picioarelor când dormi. Pentru că nimic nu e prea complicat, prea mult, prea greu, prea obositor. Pentru că iubesc cu frenezie. Pentru că sunt perfect lucide, nu duhnesc a alcool şi nu vor să te convingă să te culci cu ele atunci când îţi spun: „eşti jumatatea mea!”. Pentru că fac o artă din a mânca fără tacâmuri. Pentru că pentru ele nu există lucruri banale. Pentru că somnul lor e cu vise. Pentru că suferă dacă nu te văd o zi. Pentru că nimic în afara ta nu contează.
Pentru că întâmplător, viaţă, dragoste, pasiune, îmbrăţişare, afecţiune, tandreţe, căldură, bucurie, graţie, grijă, sunt toate substantive la feminin...
Si pentru tot ceea ce sunteti, dragi doamne, va dedic cu drag o splendoare de melodie:

joi, 23 iulie 2009

PINK SAVE THE QUEEN


Experiment jurnalistic online dedicat femeilor de toate culorile, varstele, profesiile, orientarile dar...obligatoriu dependente de umor si de cele multe atipice si afurisit de nelumesti!
PINK SAVE THE QUEEN se recomanda doamnelor care:
...adora sa fie femei, bucurandu-se de feminitatea lor si stiind ca ea inseamna nu slabiciune ci darul suprem de frumusete autentica, gratie si armonie;
...au ras cu lacrimi la Seinfeld;
...sunt elegante fara sa lege notiunea asta de "ce se mai gaseste pe la mall";
...au curaj sa iasa uneori din casa si nemachiate si fara tocuri, fara sa se teama ca "asa par neatractiva si cu picioare scurte";
...habar n-au sa fie gospodine dar stiu sa-i rasfete uneori pe cei dragi cu adevarate sarbatori de arta culinara;
...au inteligenta sa admire sincer alte femei si sa-si cultive prietenia lor, fara sa le considere adversare de moarte si fara sa creada in sinea lor ca "e mai urata decat mine", "e mai proasta", "in viata vietilor ei nu va concura cu mine", "e curva", "as vrea s-o vad cu 10kg mai grasa","lasa ca imbatraneste si ea" etc etc etc;
...apreciaza literatura si muzica buna si nu ezita sa deguste ambele ori de cate ori au cate-o farama de timp;
...nu inceteaza vreodata sa creada ca viata e frumoasa si se incapataneaza sa aduca binele si frumosul in vietile celor din jur chiar daca uneori nu totul e roz;
...isi doresc continuu sa devina, uman si spiritual vorbind, mai bogate decat sunt;
...au curaj si putere sa faca haz de necaz;
...au atitudine sociala si pareri bine argumentate;
...stiu clar ce dorinte si ce directii au, fara ca implinirea acestora sa fie aruncata integral in carca partenerului;
...stiu sa iubeasca un om in deplinatatea si-n respectul libertatii lui, fara ca iubirea lor sa para o povara care obliga, cere si supune;
...si, nu in ultimul rand, au curaj sa iubeasca o alta femeie si pot alege sa-si imparta viata cu femeia iubita.

LADIES, LET'S HAVE A GRACEFUL REVOLUTION!
Florentina, cu drag si cu piesa ce v-o dedic:

ROZ DE TI SE STREPEZESTE RETINA


N-aveti decat sa radeti, dar eu asa vad fericirea, in toata splendoarea ei! Cum sa nu invidiezi asa inconstienta de fericire, cum sa nu adori asa asa tablou de nunta?? Cata libertate, cata nonsalanta, cati ani lumina distanta de orice tipar prefabricat…
Oamenii astia pesemne chiar se iubesc si se pare ca in colorata lor inconstienta they don’t give a shit pe tot sirul de prejudecati care insostesc obligatoriu un cuplu, precum tinicheaua de coada!
Goleste-mi Doamne mintea de filozofie, ca sa ma bucur si eu vreodata de o fericire d-asta!

*Si-asta-i muzica lor: