miercuri, 29 iulie 2009

SPAIMA SARMALELOR


Iubesc sarmalele! Ador sarmalele! Am fantasme cu sarmale! Le-am iubit copilă fiind pe cele ale mamei, am tânjit după cele trecute prin mâinile mamelor prietenelor mele, le-am descoperit apoi pe cele ale soacrei şi-atunci când pofta a devenit de nestăpânit le-am căutat noaptea prin cârciumi de cartier. Şi a venit o zi. Ziua în care am hotărât să devin un Pygmalion al sarmalelor!
De felul meu sunt o artistă. Aeriană şi uneori neajutorată. Fumez de sting, am un cult pentru vodka, nu fac patul decât când vin musafiri, nu pot să-mi tai unghiile la mâna dreaptă şi vreau să-mi pictez pe peretele din living nişte cai verzi.
Îmi trag blugii pe mine şi plec la piaţă. Am depăşit prima provocare. Adică nu am realizat ca de obicei, după ce am tras uşa după mine, că am uitat cheile în casă!
Ajung la piaţă. Mă fură peisajul. Zarzavagioaicele îmi par îmbrăcate aproape suprarealist, unele chiar ascunzând nebănuite inspiraţii punk! Mă opresc în dreptul stăpânei unui maldăr de varză. Îi cer o varză mare mare mare. Ea mă-ndeamnă să aleg cu mâna mea pe una dintre frumuseţile grăsane din grămadă. O iau pe cea care-mi promite cele mai mari şi mai multe foi. De la o altă punkeriţă fără voie, camuflată sub basma verde electric cu flori, cumpăr un buchet de mărar şi unul de cimbru. Şi două cepe. Gata piaţa! Dau fuga la supermarketul din colţ să cumpăr restul. În goană, uitându-mă după avioane, spulber şi-arunc în cap, la propriu, o biată bătrână proptită-n mijlocul drumului. Naiba a pus-o să se aplece taman atunci şi să-şi aşeze nu-ştiu-ce în plase! N-a apucat să îngaime decat un “aoleu maică” că eu am şi săltat-o de subţiori şi am redat-o, cu cucui cu tot şi c-un “iartă-mă mamaie”, traficului comercial.
În sfârşit, sunt la supermarket. Repede, un kg de carne tocată porc+viţel, un borcan de bulion, orez, ulei, delikat, un pachet frunze de dafin, un pachet boabe de piper negru. Zbor la casă cu un snop de bonuri. Rămân rapid fără lichidităţi! Retur acasă cu preludiul de sarmale-n plase.
Tra la la! Dragelor, adoratelor, sărmăluţelor, de data asta veţi ieşi vii şi apetisante din degeţelele mele! Şi mama voastră o să vă mănânce pe toate toate toate, până o sa se prăvălească ultraîndopată pe-o rână şi va geme după colebil!
Pun o oală cu apă la fiert. Într-un final, după vreo 4 tigări sudate, fierbe. Dau cu sete o vodka pe gat.Varza mea plonjează-n îngrozită pân-la fund. O las să facă scuba-diving acolo preţ de-o altă tigară. O scot oparită şi cu foile moi. Separ foile. Care pentru împachetat, care pentru tocat. Treaba asta mai cere o vodka. Partea cu pregătitul celor pentru împachetat merge şnur. Partea cu tocatul, din exces de zel şi lipsă de îndemânare, iese cu un urlet şi-o bucată de unghie rătacită prin castron. Însă nu mă las! Trec la tocatul cepei. Şi, ca o fană adevărată a bancurilor cu Alinuţa, îmi mai mutilez un deget! Călesc uşor ceapa, adaug o ceaşcă de orez, una de apa şi le las să se înăbuşe cât rezolv altă ţigară. Încerc să dibui prin dezastrul din dulăpiorul de bucătărie un alt castron, pentru amestecatul umpluturii. Neaşteptat, găsesc! Pun carnea, un linguriţă de delikat, puţin piper măcinat, cimbru, orezul cu ceapa. Amestec manual în timp ce mănânc aproximativ un sfert din compoziţie fiindcă sunt înnebunită după carnea crudă. Deja sunt satulă şi mi-e un pic rău. Urmează distracţia cu împachetatul sărmăluţelor. De la vodka de dinainte totul imi pare usor neclar. Dar inspiratia mi-e in crestere. După o oră de manufactură chinuită constat că fiecare arată ca dintr-un alt film. Care obraznic de mare, care somalez de anemică, care cu formă neînchipuită până atunci de nici o mamă. Bun! Mi-aduc aminte că mai am de tocat mărarul. Deja sunt traumatizată de tocat. Dar toc, de data asta fără degete. C-un ultim efort şi-o altă ţigară amestec varza tocată cu cimbru, delikat, mărar, boabe de piper şi câteva foi de dafin. Toate bune şi frumoase, dar acum în ce fierb sarmalele? Că la asta nu m-am gândit! O merge într-o oală sub presiune? Hm! Da’ de ce nu? Alta oricum nu am. Pun puţin ulei pe fundul ei. Aşez un strat de varză tocată, unul de sarmale şi tot aşa, până umplu oala. Am umplut-o oare puţin cam mult? Eh, n-are nimic! La final torn peste toata povestea bulion subţiat cu apă si ceva ulei, până mi se acoperă capodopera. Până acum, dulce parfum! Trebuie sa montez cumva capacul la afurisitul asta de agregat sub presiune şi habar n-am cum! Îmi dau silinţa, cu o brumă de logică şi viziune de moment. Neaşteptat, pare că am reuşit. Pun la fiert. Dau focul mare fiindcă mi-a pierit orice urmă de răbdare.
Privesc în jur, bucătăria arată ca un câmp de luptă. Am muncit destul aşa că hotărăsc să fac curat altă dată.
Mă duc iute să-mi cumpăr ţigări de la buticul din scara blocului. Sunt deja mahmura si coboratul scarilor imi da ameteli si-un pas saltaret cu accente folclorice.
Revin cât pot de repede. De după uşă se aude un fluierat ciudat şi parcă nişte bolboroseli. Dau năvală în bucătărie şi m-arunc instantaneu pe burtă! Fuck! Am uitat să înşurubez pocăria aia mică de ţumburuş de la capac! Şi, tot ca-ntr-un film suprarealist, chestia aia mică şi cu funcţie de girofar isteric îmi împroaşcă circular pereţii cu frenezie şi bulion! Mă târăsc pe burtă şi cu tricou-n cap (ca să nu mă opărească şi pe mine bestia-tâşnitoare) până la aragaz şi opresc focul.
A doua zi am chemat un vecin, mare meşter la toate, să-mi zugrăvească bucătaria.
Visul cu mine, un mic Pygmalion al sarmalelor, a pierit înecat în bulion fierbinte. Pe pereţi.
Mănânc până-n ziua de azi sarmale de la mama, aduse-n sufertaş. Şi, cu puţin noroc, mai prind câte-o nuntă, un botez, un parastas!

* Ca sa fie opera completa, va trimit si muzicile ce ma inspira la gatit! Ca orice pe lumea asta merita si-un soundtrack, nu?

18 comentarii:

Anonim spunea...

de ce scrii asa bine?
eu cred ca vrei sa vrajesti domnite :)
la naiba!

Florentina Ionescu spunea...

Ha ha ha! well, domnitele au intotdeauna dreptul de-a alege vraja care le face bine!

Batman spunea...

Xena, eu astept cu drag urmatoarea reteta de zugravit bucataria...Una cu fasole! Daca se poate cu ceva explozii prin ea. Hug, Batman

ratusca vesela spunea...

Salutari de pe forum :)

Mihaela spunea...

Constat ca am avut bafta! La mine, episodul cu explozia oalei sub presiune s-a consumat doar cu apa chioara la bord, pe care o pusesem sa fiarba repede, ca sa scufund apoi in ea niste spaghete :) Si, din fericire, nu era picior de om prin imediata apropiere a fiarei dezlantuite. Evident, cainele, care astepta sub masa vremuri mai bune, inca ma uraste sincer. Si pe mine, si oala! :)

Florentina Ionescu spunea...

Pt.Ratusca Vesela: Multumesc pt "vizita" si pt salutari si m-as bucura tare mult sa ne tot "vizitam" si sa schimbam pareri!

Pt.Mihaela: Bietul catel...cred ca a ramas marcat si, cu siguranta, uraste pe viata spaghetele!

Mihaela spunea...

Oh, nu, spaghetele ii plac, dar pe mine, cand ma vede umbland prin bucatarie, ma priveste asa, cu un soi de demnitate pe care nu i-o stiam inainte. Si se prelinge rapid pe langa pereti!:)

alina spunea...

Deci,Floris,am trait sa o citesc si p-asta:)))Tu la cratita??Fie ea chiar si sub presiune:))Oricum,felicitari pentru intentie,ca pentru reusita nu e cazul,hehe;))O sa iti spun eu alta data cum mi-au iesit mie sarmalele,cu varza belgienilor care e ca placaju':)))

Andreea spunea...

salut! n-am mai ras demult cu lacrimi...parca-am vazut-o pe prietena mea in bucatarie (o vad destul de rar pe acolo..noroc ca stam la mama ei ca altfel...am fi ca una din sarmalele tale somaleze).

Florentina Ionescu spunea...

Pt. Andreea: Cred ca ar trebui sa pregatim o baterie a celor pt care incursiunile in bucatarie declanseaza un adevarat jihad!!! Si ma bucura sa aflu ca nu sunt singura!

Andreea spunea...

hmm...am putea face chiar un concurs...cine e cea mai dezastruoasa in bucatarie...si tocmai pt ca tu ne vei eclipsa pe toate propun sa fii in juriu:P..premiile raman la alegerea ta...eu fac rost de vodka:P (ca-i tare greu de gasit)

Florentina Ionescu spunea...

Pt.Andreea: Ooooooh, daaaaaaa, din pacate pt mine, fiul meu, catelul si motanul, plus bietii pereti tacuti, as castiga de departe concursul asta!Si n-ar fi justa o participare a mea. Dar as inventa niste premii originale si as asigura un soundtrack pe masura concursului. Sigur, hitul ar fi Tragedy-Bee Gees. Si e bine de stiut ca te-ai anuntat ca furnizor de vodka! Intotdeauna o vodka la timpul ei scoate pe oricine din impas!

Andreea spunea...

eu sincera sa fiu nu stiu ce efecte are vodka..cel putin nu pe mine..bine..nu e niciodata prea tarziu sa aflu. dar daca tot iese de pomina si mai ales daca ar scoate pe oricine din impas..atunci ma fac din oficiu distribuitor fidel! dar cu o conditie...sa stau in primul rand la spectacol!

Florentina Ionescu spunea...

Pt. Andreea: Vodka, in functie de doza si de receptivitatea primitorului, poate fi muza, calmant sau stimulent, best friend sau the worst enemy, mediator de conflicte sau potentator al lui, afrodisiac sau inhibator.........hmmmmmmm....din ceea se tocmai spun, constat ca vodka este de fapt o doamna cu....volum ridicat de alcool!

Andreea spunea...

da, e o definitie super...am putea chiar sa facem o completare in dex:)

roxana spunea...

subscriu-mesajul nr1;iar pt 2 o completare:se triaza singure:)

Antoaneta spunea...

Esti grozava,, am râs de m-am stricat!

Florentina Ionescu spunea...

Anto draga, asta nu-i decat prima poveste din sirul aventurilor mele culinare, urmeaza o serie-ntreaga, autentica de la un cap la altul!
Pup you again, tot cu drag si dor ca la commentul anterior!'Na ca mi-a iesit cu rima!