vineri, 7 august 2009

PANA MEA!


Amuzata, ingrozita si…incurajata de faptul ca pana si Simona Sensual si Tila Tequila planuiesc sa-si lanseze cate-o carte, am zis ca n-o fi foc daca ma arunc si eu intr-un proiect editorial! Asa ca renunt pt moment la programul matinal de amenintat cu cotonogeala mosii de la piata pt ca-mi varsa vasele cu apa pe care le duc tomberonezilor mei dragi, ma autoinseminez cu niscaiva curaj si imaginatie si, cu putin noroc, peste cateva luni sper sa devin mama de roman.
Fiind “copilul” meu, e clar ca romanul va iesi la fel de uschit si de zgomotos ca si mine. Nu va fi autobiografic (nu-s o fana a memoriilor), dar va contine si oarecare urme de intamplari d-ale mele.
Hai sa va servesc o mostra mica de continut! Recunosc, trisez un pic, ceea ce voi transfera aici cu copy-paste nu da indicii prea mari despre cadenta ce-o va avea povestea. O contureaza cumva, dar nu o defineste. Am ales asa ca sa nu stric si sa divulg supriza finala!


"21 martie 2....,
M-am trezit istovită dimineaţă, cu minţile buimăcite de atîtea întâmplări şi atîtea avioane. Nu m-am simţit în viaţa mea mai străină undeva.
Trăncănesc în franceză cu gazda mea, o femeie de altfel bună şi înţelegătoare, dar ce să apuce biata femeie din mine când are în faţă o nebună cu privirile rătăcite care-şi îndeasă de zor căştile walkman-ului pe urechi...Mi-e dor să vorbesc cu tine, să te strâng în braţe şi să-ţi spun în româneşte – ha! Abia acum am constat cât de dragă mi-e limba asta! – cât de mult te iubesc...
Lumea de aici pare de nepătruns pentru mintea mea de europeancă. O lascivitate paralizantă, o lene pe care o simt cum pluteşte în aer şi sufocă întreaga suflare. Oamenii nu se agită să facă mare lucru, nu găseşti nicăieri forfota existenţială atât de familiară nouă. Pare că nu trăiesc ci mai degrabă vegetează într-un soi de contemplaţie trândavă, aşteptând nu se ştie ce, fără nici o osteneală, ca şi când orice trudă a lor nu ar schimba ceva din implacabilul destinului. Aici e locul unde nu poţi zări nici măcar embrionul unei zvâcniri. Totul e un mare altceva, o civilizaţie stranie care nu se raportează niciunui sistem cunoscut nouă. Opulenţă şi primitivism.
Gazdele mele trăiesc în spiritul aceleiaşi indolenţe inductoare de repaos permanent.
Mă privesc cu un amestec de curiozitate şi chiar simpatie, ca şi cum o familie de laponi şi-ar cumpăra ca animal de casă o maimuţă! Mă studiază pe furiş şi îi surprind minunându-se interzişi, dar, aşa cum am văzut că le e construită firea, se abţin de la judecăţi de valoare. Nedumerirea lor e una singură şi mare! Cum de sunt eu femeie!? Fiindcă pe la ei conceptul diferă substanţial de ceea ce reprezint eu. Sunt slabă. Mă îmbrac şleampăt şi fără podoabe (atât de preţuite aici), nu sunt prea vorbăreaţă, scriu şi citesc mult. Beau (într-o ţară unde alcoolul e prohibit!!!) şi fumez! Si au fost nevoiţi să concluzioneze politicos că în fond aşa sunt eu, mai masculină. Dar, după o clipă de revelaţie, circuitele oamenilor s-au ars definitiv realizând că la ei nici măcar bărbaţii nu-s ca mine!

23 martie 2....,
Ascult Santana şi, patetic ,îmi vine să mă jelesc cu vorbe de dorul tău, frumoasa mea...Navighez rătăcită prin lumile astea străine şi mă ustură inima de dor...Dacă ai fi lângă mine probabil că m-as bucura altfel de ineditul acestui tărâm. Ţi-am spus oare ca şi azi te iubesc?
Cum nu am de făcut altceva mai bun, m-am trântit pe salteaua aşezată direct pe podea. Vreau nu vreau mă aliniez şi eu acestor obiceiuri, privesc cu îngăduinţă acele ceasornicului şi aştept o minune care să facă timpul să se dilate.
Zac pe-o rână, am paharul de whisky dosit lângă saltea, în cap îmi zornăie Art of Noise, după ce mă mai anesteziez puţin îmi voi implanta în creier direct un Rammstein de trezire şi mă duc să-mi continui şirul gândurilor pe malul mării. Poţi să-ţi imaginezi cât de straniu sună Rammstein-ul meu printre decorurile a la Grădinile Semiramidei şi 1001 Nopţi?
Am uitat să-ţi spun că am început să vorbesc în şoaptă cu mine, fac poante, râd, comentez...
Vreau să-ţi imaginezi cum eu, cu părul decolorat înspre roz bombon, cu hainele militare, căştile pe urechi, eterna ţigară aprinsă, îmi târâi şenilele pe strada mare a orăşelului, printre bătrâne înfăşurate ca nişte mumii în suluri de pânză, copii mici şi murdari care mă pironesc cu priviri mirate şi degete în nas, gospodine ceva mai tinerele împodobite ca nişte sorcove, puştime care mă fluieră admirativ, cârduri de gură-cască care ies din magazinele înghesuite să mă vadă şi să se minuneze.
Azi artera principală a fost spintecată de urletul unui Harley Davidson, spre stupoarea localnicilor. Un turist rătăcit ca şi mine, amator de Africa la picior, îmbrăcat din cap până-n picioare în cea mai turbată piele!
Curiozitatea e singura frenezie care-i scoate pe oamenii ăştia din amorţeala de care-ţi povesteam. Şi muştele!
Uite-aşa, astăzi urbea a avut parte de-o distracţie pe cinste, cu mine, maimuţa fotografului şi motoristul turbat!
Apoi viaţa-şi reintră pe făgaşul normal, aceeaşi lene, aceeaşi crudă impasibilitate a timpului. Ceaţa nepăsării se aşterne încet peste paradoxala lume africană.
Lasă-mi Doamne întreg simţul umorului ca să pot trece cu bine peste toate!"

*Sure, urmeaza o amprenta sonora! Art of Noise, adica niste omuleti inzestrati cu o mare creativitate si avangarda pura in '83 cand au aparut pe piata!


6 comentarii:

ileanne spunea...

vad ca nu comenteaza nimeni, poate pt ca le place si lor ideea ta de a scrie la fel de mult cum imi place si mie si nu au ce adauga. dar in caz ca ai nevoie de o incurajare, iti spun eu sa te apuci de treaba, 'uschit si zgomotos' suna bine-bine :)

Florentina Ionescu spunea...

Draga Ileanne, nici nu ai idee cat iti apreciez forma atat de delicata si de prieteneasca de incurajare!Multumesc din suflet!

ana_maria spunea...

scrie tu carte ca eu scriu despre carte. o sa fie si de bine si de rau (caci orice carte are si bune si rele), chiar ignor orice alt aspect cand scriu despre o carte, am -grija - sa elimin - orice - alte -aspecte.

can't wait - deja imi ascut gherutele! pernutele sunt pregatite ( mai tii minte cum incepea gala desenului animat cand eram mici? eh, eu sunt motanul ready to start, sper sa nu amortesc in aceasta pozitie, worried)

Florentina Ionescu spunea...

Ana-Maria, sa dea domnul sa termin cartea repede, ca sa ma bucur apoi pe deplin si de critici si de aprecieri! Caci ambele sunt si firesti si binevenite.
Daaaaaa, ca in deschiderea de la gala desenului animat!

Anonim spunea...

Si de aici : incurajari incurajari incurajari!

Asteptam produsul.

Pana merge ca unsa. Complimente.

Florentina Ionescu spunea...

Pt.Anonim: Multumim, multumim, multumim! Produsul vine curand! Sper! Altfel, vai de pana mea!