vineri, 18 septembrie 2009

SPAIMA OALELOR - RELOADED



POVESTE CU FASOLE ŞI... CÂNTEC

Motto: Ar fi trebuit să iasă!
A fost odată ca niciodată, cu mulţi ani şi multe kilograme în urmă, o preafrumoasă fată. Adică eu. Şi nu ştiu cum se face, că mă loveşte pe mine peste noapte, drept în inimă şi moalele capului, dorul să mă mărit. Şi uite-aşa, mă trezesc proaspătă doamnă şi cam prea intelectuală nevastă! Toate bune şi frumoase, până la „dragostea trece prin stomac”. Îmi iau inima-n dinţi şi-mi spun: “azi gătesc!”.
Plec la piaţă cu walkman-ul bine înşurubat în buzunar. Pe drum, constat că mi-am uitat banii. Of, semn rău! Mă-ntorc. Ajung, în sfârşit, la piaţă. Cumpăr 1 kg de fasole verde, 1 legătură ceapă verde, 1 legătură usturoi verde, 2-3 roşii. Mă cert cu zarzavagioaica, fiindcă vrea să mă păcălească la total. Mă blestemă: Arde-ţi-s-ar făsuiu’! N-o bag în seamă. Revin acasă, plină de voioşie. Intru în bucătărie.
Nu gătesc cu şorţ şi nu renunţ la walkman. Deschid dulăpiorul cu uleiuri şi condimente. Hmm… Am nevoie de 50 grame ulei, o linguriţă de Delikat şi o linguriţă de boia dulce, un vârf de linguriţă de piper negru.
Îmi trebuie o tavă largă, din teflon. Unde naiba o fi căţărat soţul meu tăvile, după ce a gătit şi a spălat vasele ultima dată??? Gata, le văd. O aleg pe cea care nu se opinteşte din rărunchi când încerc s-o îndes în cuptor.
Spăl bine fasolea şi restul. Îmi potrivesc în căşti un Prodigy. Curăţ fasolea de codiţe şi toc tot ce-mi pica-n mana. Pe jos e un peisaj cu mici băltoace prin care mai înoată câte-un fir de ceapă sau o păstaie de fasole. Ignor. Trag tava lângă mine. Torn în ea cam jumătate din cantitatea de ulei. Aşez ceapa verde mărunţită, ca un pat generos. Mda... Peste ceapă, îmi fac de cap cu un pic de piper. Apoi, într-un desfrâu total, fasolea verde învălmăşită cu usturoiul, boiaua, delikatul. Capac, pentru un strop de decenţă, roşiile feliate. Dar, în spiritul unei ultime note perverse, torn deasupra lor restul de ulei.
În căşti, ca un semn, tot Prodigy, “I’ve got the poison, I’ve got the remedy”! Fredonez şi eu, optimistă. Trebuia să aprind cuptorul mai devreme, să fie încins când introduc... experimentul. Nu-i nimic, îl aprind acum. Încerc, pentru prima dată în viaţă, să aprind un cuptor. NU POOOOOOOT!
........................................................................................................................................
Rag mandra de mine odată cu muzica ce mi se revarsă în urechi: „Come on baby, light my fire!” Dau Doors la maxim. Gata, l-am dovedit! Înţepenesc bine tava pe grilajul de la mijloc. Trebuia totuşi să folosesc una mai mică!
Buuuun. Aştept primele semne de viaţă ale preparatului. Aud cum sfârâie. Fumez mult între timp şi dau pe gât şi-o duşcă de vodka, aşa, pentru botezul mâncării. Miroase a ars? Mă uit către aragaz. Nu, nu am halucinaţii. Din uşa de la cuptor ies limbi de foc! Imi par enorme si ma simt in Dante. În ciuda dogorii, mă trec fiori reci. Simt cum mi se ridică părul pe ceafă. Am dat foc la casă??? Ajutooor!!! Am dat foc la casă!!!
Tâşnesc săgeată pe balcon. Urlu disperată: “Foc! Fooooooc!” Nişte babe care tricotează pe băncuţa de lângă scară mă privesc impasibile. Poate-s surde, gândesc eu din miezul tragediei. Un vecin inimos îmi aude însă strigătul. Urcă într-un suflet şi-ntr-un picior scarile (că pe cealalt şi-l pierduse într-un accident de motoretă). Calm, se apropie de aragaz şi invarte butonul de la cuptor. Apoi, tot calm, aruncă un prosop mare peste aragaz. Gata. E linişte şi fum. Mi-e ruşine. Îi mulţumesc vecinului. Cu lacrimi în ochi. De recunoştinţă şi de fum pâclos.
De-atunci, cât am fost căsătorită, a gătit numai soţul meu. Adică... vreo două luni.

*Pt. ca nu intru in bucatarie fara muzica! Inspiratie maxima!

14 comentarii:

must_have spunea...

Spaghete:(
Poti invata, jur !

Florentina Ionescu spunea...

I'll! Someday, somehow.

Alexandra spunea...

Eu zic sa incepi cu salate. :)


A.

Mihaela ( Catwoman) spunea...

odata, am gatit o varza calita atat de sarata, incat nu puteam nici s-o gust. insa prietenul meu de pe atunci a mancat, cu stoicism, toat cratita, timp de vreo cateva zile bune :)! A castigat puncte pe chestia asta! Intre timp, am invatat sa gatesc :)

must_have spunea...

incepe cu spaghete !

Ami spunea...

Cred ca muuulte femei au trecut macar o data in viata printr-o experienta asemanatoare, Florentina :)
Tin minte ca si pe mine m-a pus mai demult mama sa FIERB niste carne de vitel. Trebuia numai sa nu las apa sa scada prea mult, ca sa nu se arda. Bineinteles ca eu am lasat oala pe foc si m-am dus la tv. M-am luat cu nu stiu ce emisiune si am uitat complet de grija. La un moment dat, toata casa mi se umple de fum, cand ma duc in bucatarie oala era complet neagra, dar, din fericire, am mai salvat cate ceva din carne.
De atunci, specialitatile mele sunt cartofii prajiti si ochiurile. :))

ratusca vesela spunea...

Ma pricep la bucatarie destul de bine, de fapt ma pasioneaza si nu lucrez dupa reteta decat la mancaruri aparte, trebuie sa-ti placa sa gatesti, sa iubesti bucataria; faze amuzante care mi s-au intamplat in bucatarie au fost din cauza dragostei:))) Mi s-a intamplat sa strecor mazarea, sa pastrez zeama si sa arunc boabele la cos, sa pun paharele si canile in frigider; sa fierb ore in sir la ciorba de burta, sa o strecor si sa arunc toata zeama, ughhhhhhh, si sa te tii. Mi-am taiat si degetul visand la cai verzi pe pereti, dar eu sunt o romantica, recunosc;) Ai fost foarte amuzanta:)) Mi-ar fi placut sa te privesc:))

thecreatrix spunea...

Salut, zic...

Am văzut că mă ai in blogroll in timp ce pe mess, o prietena din Bucuresti imi povestea despre tine.

Deci cam aşa fu discuţia, scuză-mi limbajul ne-elevat şi uşor cartier-stic:

A.M.: pt articole, poti sa intri pe blog la florentina ionescu
A.M.: sau pe thinkpink, pe forum.

(peste 5 minute)

Creatrix: bai beton gagica
Creatrix: deci omoara-ma
Creatrix: MA ARE IN BLOGROLL!WHOAAA!!

Deci mersi că ma citesti. De acuma şi eu te voi citi pe tine. De data asta nu comentez ca nu ma omor după gătit.

Dar mă omor după punk şi Prodigy.

Scuze că ţi-am povestit astea aici dar nu am găsit o adresa de email fezabilă pur si simplu chioară.

Sănătate.

Florentina Ionescu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Florentina Ionescu spunea...

Draga Ratusca Vesela, tare faine amintirile tale despre aventurile culinare, am zambit citindu-te, e mare vraja sa invalmasesti asa oalele si retetele si gesturile, toate astea intrand in bucluc pt simplul fapt ca le zapacesti iubind.

Florentina Ionescu spunea...

Draga Ami, first, welcome!
Noi cred ca trebuie sa asamblam un buchet de acte de curaj culinare intr-un volumas umoristico-sfatos pe care sa-l botezam "STAY AWAY FROM THE KITCHEN YOU LITTLE...!"
Ar fi o abordare inedita pe piata si sigur am avea vanzari!

Florentina Ionescu spunea...

Alexandra, la salate multumesc cerului ca exista Tratorria Il Calcio, au niste salate geniale! Ca altfel, ale mele ar fi fost ca-n bancurile cu Alinuta, ar fi continut urme de degetute!!!!

Florentina Ionescu spunea...

Draga Catwoman,urmatoarul meu episod culinar va povesti despre o tocana meridionala la care pisica mea infometata de 2 zile a mieunat cu jale si dispret!

Florentina Ionescu spunea...

Bine ai venit, Thecreatrix!Normaaaaal ca te am in blogroll, imi place la nebunie cum scrii!
Si sar'mana de complimente, sa stii ca le-am savurat din plin, tare spicy pachetul!
Cat despre punk si Prodigy, am adictie curata. Atat de zdravana incat lui fiu-meu i-a fost rusine cu mine la ultimul concert, eram asa de horny ca mai aveam un pic si faceam pogo cu pustimea. Anyway, ca sa-mi vars si eu jalea unui cunoscator, am suferit ca un caine ca n-am ajuns la NIN vara asta...Am citit cu lacrimi in ochi cronicile post-concert.
A! Daca nu am inteles eu gresit, tu esti clujeanca iar noi, grupul de forumiste pink, ne intalnim maine la Cluj, in scopul unei mini-vacante memorabile la Belis.