vineri, 31 iulie 2009

Astazi inaugurarea!



Bine ati venit!
Deschis zilnic, orele 20-24.
PINK-COLA CLUB este "carciuma" noastra virtuala, loc de intalnire, de prezentare si de schimbat o noutate in jurul unui cocktail cat mai rooooooooooz si mai efervescent!
Va invit si va astept cu stiri despre evenimente ce merita a fi vazute prin capitala sau prin tara, cu recomandari de consumat vesel si constructiv timpul liber si cu tot ce considerati interesant de discutat. Putem sa ne organizam seri tematice, sa facem bal mascat, carnaval, parada costumelor, orice nebunie ne trece prin cap. Cum? Simplu! Cu poze, imaginatie, umor, muzica si dialoguri online. Impreuna putem da viata micului nostru club.
Take a pink drink!
Fumatul este permis. Si accesul cu animale.


Inaugurare fara hit dedicat nu se poate, nu-i asa? Hai atunci sa-i dam o emblema sonora clubului nostru!Ce altceva decat.........

Le-am iubit, le iubesc si le voi iubi-Vocile din capul meu-part 1


Nu stiu, nu pot si nu vreau sa traiesc fara muzica!Orice se intampla in viata mea se intampla cu muzica, se raporteaza la muzica si se traieste cu muzica. Lucruri importante, banalitati, ganduri, scris, dat cu aspiratorul sau plimbat catelul, totul, dar absolut totul, in mintea mea ( si in functie de volumul de la statie si-a nefericitilor vecini) capata o coloana sonora. Asa ca in rubricuta asta, o sa va prezint pe rand vocile din capul meu!

Gitane Demone - femeie, voce si piesa ce m-au purtat prin toate dimensiunile posibile, cu nuante proaspete si neasteptate de fiecare data.Incantatie, ritual, poveste, chemare, obsesie, promisiune, binecuvantare, blestem....



Blondie - Eeeeeeeeeeeh, exista doua doamne pt care mi-as lua lumea-n cap si-as cutreiera-o la picior: prima e Michelle Pfeiffer si-a doua e Debbie Harry, adica doamna asta din Blondie! Voce incitanta, timbru ba grav ba suav, plaja de exprimare in toate registrele, mutritza ba de papusa imbufnata ba de queen bitch. Jucausa, nebuna, hotarata, ratacita, taioasa, dulce. Debbie! Adica doamna punkului meu!Sau fantasma lui?! Hm...



Skin (ex-Skunk Anansie) - Sau fiara care mi-as dori sa ma iubeasca. Sigur, in bietele mele vise care schiopateaza-n toiul noptii pana la singurul butic deschis nonstop, dupa tigari si inapoi! Chiar. Cum o fi sa te iubeasca o fiinta careia ii transpira prin pori atata pasiune? Femeia din catifea neagra cu zimti. Si sa-ti mai cante si punk-rock la ureche...Punk-rockul asta atat de drag mie si atat de al meu...Cu vocea asta care striga si leaga si sopteste si da tot si pe masura ce da si ai senzatia ca se stinge si se termina ea doar trage aer in piept si se reinventeaza cu urmatoarea suflare.

miercuri, 29 iulie 2009

SPAIMA SARMALELOR


Iubesc sarmalele! Ador sarmalele! Am fantasme cu sarmale! Le-am iubit copilă fiind pe cele ale mamei, am tânjit după cele trecute prin mâinile mamelor prietenelor mele, le-am descoperit apoi pe cele ale soacrei şi-atunci când pofta a devenit de nestăpânit le-am căutat noaptea prin cârciumi de cartier. Şi a venit o zi. Ziua în care am hotărât să devin un Pygmalion al sarmalelor!
De felul meu sunt o artistă. Aeriană şi uneori neajutorată. Fumez de sting, am un cult pentru vodka, nu fac patul decât când vin musafiri, nu pot să-mi tai unghiile la mâna dreaptă şi vreau să-mi pictez pe peretele din living nişte cai verzi.
Îmi trag blugii pe mine şi plec la piaţă. Am depăşit prima provocare. Adică nu am realizat ca de obicei, după ce am tras uşa după mine, că am uitat cheile în casă!
Ajung la piaţă. Mă fură peisajul. Zarzavagioaicele îmi par îmbrăcate aproape suprarealist, unele chiar ascunzând nebănuite inspiraţii punk! Mă opresc în dreptul stăpânei unui maldăr de varză. Îi cer o varză mare mare mare. Ea mă-ndeamnă să aleg cu mâna mea pe una dintre frumuseţile grăsane din grămadă. O iau pe cea care-mi promite cele mai mari şi mai multe foi. De la o altă punkeriţă fără voie, camuflată sub basma verde electric cu flori, cumpăr un buchet de mărar şi unul de cimbru. Şi două cepe. Gata piaţa! Dau fuga la supermarketul din colţ să cumpăr restul. În goană, uitându-mă după avioane, spulber şi-arunc în cap, la propriu, o biată bătrână proptită-n mijlocul drumului. Naiba a pus-o să se aplece taman atunci şi să-şi aşeze nu-ştiu-ce în plase! N-a apucat să îngaime decat un “aoleu maică” că eu am şi săltat-o de subţiori şi am redat-o, cu cucui cu tot şi c-un “iartă-mă mamaie”, traficului comercial.
În sfârşit, sunt la supermarket. Repede, un kg de carne tocată porc+viţel, un borcan de bulion, orez, ulei, delikat, un pachet frunze de dafin, un pachet boabe de piper negru. Zbor la casă cu un snop de bonuri. Rămân rapid fără lichidităţi! Retur acasă cu preludiul de sarmale-n plase.
Tra la la! Dragelor, adoratelor, sărmăluţelor, de data asta veţi ieşi vii şi apetisante din degeţelele mele! Şi mama voastră o să vă mănânce pe toate toate toate, până o sa se prăvălească ultraîndopată pe-o rână şi va geme după colebil!
Pun o oală cu apă la fiert. Într-un final, după vreo 4 tigări sudate, fierbe. Dau cu sete o vodka pe gat.Varza mea plonjează-n îngrozită pân-la fund. O las să facă scuba-diving acolo preţ de-o altă tigară. O scot oparită şi cu foile moi. Separ foile. Care pentru împachetat, care pentru tocat. Treaba asta mai cere o vodka. Partea cu pregătitul celor pentru împachetat merge şnur. Partea cu tocatul, din exces de zel şi lipsă de îndemânare, iese cu un urlet şi-o bucată de unghie rătacită prin castron. Însă nu mă las! Trec la tocatul cepei. Şi, ca o fană adevărată a bancurilor cu Alinuţa, îmi mai mutilez un deget! Călesc uşor ceapa, adaug o ceaşcă de orez, una de apa şi le las să se înăbuşe cât rezolv altă ţigară. Încerc să dibui prin dezastrul din dulăpiorul de bucătărie un alt castron, pentru amestecatul umpluturii. Neaşteptat, găsesc! Pun carnea, un linguriţă de delikat, puţin piper măcinat, cimbru, orezul cu ceapa. Amestec manual în timp ce mănânc aproximativ un sfert din compoziţie fiindcă sunt înnebunită după carnea crudă. Deja sunt satulă şi mi-e un pic rău. Urmează distracţia cu împachetatul sărmăluţelor. De la vodka de dinainte totul imi pare usor neclar. Dar inspiratia mi-e in crestere. După o oră de manufactură chinuită constat că fiecare arată ca dintr-un alt film. Care obraznic de mare, care somalez de anemică, care cu formă neînchipuită până atunci de nici o mamă. Bun! Mi-aduc aminte că mai am de tocat mărarul. Deja sunt traumatizată de tocat. Dar toc, de data asta fără degete. C-un ultim efort şi-o altă ţigară amestec varza tocată cu cimbru, delikat, mărar, boabe de piper şi câteva foi de dafin. Toate bune şi frumoase, dar acum în ce fierb sarmalele? Că la asta nu m-am gândit! O merge într-o oală sub presiune? Hm! Da’ de ce nu? Alta oricum nu am. Pun puţin ulei pe fundul ei. Aşez un strat de varză tocată, unul de sarmale şi tot aşa, până umplu oala. Am umplut-o oare puţin cam mult? Eh, n-are nimic! La final torn peste toata povestea bulion subţiat cu apă si ceva ulei, până mi se acoperă capodopera. Până acum, dulce parfum! Trebuie sa montez cumva capacul la afurisitul asta de agregat sub presiune şi habar n-am cum! Îmi dau silinţa, cu o brumă de logică şi viziune de moment. Neaşteptat, pare că am reuşit. Pun la fiert. Dau focul mare fiindcă mi-a pierit orice urmă de răbdare.
Privesc în jur, bucătăria arată ca un câmp de luptă. Am muncit destul aşa că hotărăsc să fac curat altă dată.
Mă duc iute să-mi cumpăr ţigări de la buticul din scara blocului. Sunt deja mahmura si coboratul scarilor imi da ameteli si-un pas saltaret cu accente folclorice.
Revin cât pot de repede. De după uşă se aude un fluierat ciudat şi parcă nişte bolboroseli. Dau năvală în bucătărie şi m-arunc instantaneu pe burtă! Fuck! Am uitat să înşurubez pocăria aia mică de ţumburuş de la capac! Şi, tot ca-ntr-un film suprarealist, chestia aia mică şi cu funcţie de girofar isteric îmi împroaşcă circular pereţii cu frenezie şi bulion! Mă târăsc pe burtă şi cu tricou-n cap (ca să nu mă opărească şi pe mine bestia-tâşnitoare) până la aragaz şi opresc focul.
A doua zi am chemat un vecin, mare meşter la toate, să-mi zugrăvească bucătaria.
Visul cu mine, un mic Pygmalion al sarmalelor, a pierit înecat în bulion fierbinte. Pe pereţi.
Mănânc până-n ziua de azi sarmale de la mama, aduse-n sufertaş. Şi, cu puţin noroc, mai prind câte-o nuntă, un botez, un parastas!

* Ca sa fie opera completa, va trimit si muzicile ce ma inspira la gatit! Ca orice pe lumea asta merita si-un soundtrack, nu?

luni, 27 iulie 2009

MIRCEA CARTARESCU-THE PINK VERSION


Da domnule Cărtărescu, şi noi iubim femeile! Şi suntem, ca şi ele, înalte sau scunde, în eterne cure de slăbire sau suple din naştere, adorabile sau nesuferit de arogante, sensibile sau bătăioase, superficiale sau apăsător de profunde, devotate sau aventuriere, puştoaice sau doamne bine „coapte”, single sau...soţii, suntem...FEMEI!

De ce iubim femeile?

Pentru că ne privesc cu ochi de femeie şi pentru că VĂD în noi. Pentru că ştiu şi le place să măngâie, fără să se întrebe „oare cât mai durează până capăt o partidă de sex?!”. Pentru că iubesc şi-n somn şi nu dau drumul din braţe. Pentru că fac diferenţa între o rochie nouă şi una pe care o îmbraci pentru a o suta oară. Pentru că ştiu să facă manichiura. Pentru că dacă vorbim despre reumatismul mamei nu cască plictisite în timp ce chinuie telecomanda. Pentru că ştiu că sindromul premenstrual nu e o născocire ca să fii deprimată şi să nu vrei sex. Pentru că orice problemuţă a ta devine şi a lor şi găsesc cele mai neaşteptate soluţii ca să ieşi din bucluc. Pentru că iubindu-te, lumea lor pare să înceapă şi să se sfârşească cu tine. Pentru că fac DRAGOSTE. Pentru că nu renunţă uşor şi nu ajung să spună: “n-am ce-i face, e frigidă!”. Pentru că te întreabă dacă ai mâncat ceva azi. Pentru că iţi iubesc sincer şi câinele sau pisica şi nu pândesc momentul propice ca să-i zboare un şut. Pentru că înteleg de ce e atât de important să vorbeşti cu plantele de pe balcon. Pentru că le interesează dramele pe care le trăieşti la job şi ajung să-l urască pe şefu’ odată cu tine. Pentru că dacă-şi pun ceva în cap nu se lasă până nu mută munţii din loc. Pentru că au curaj să intre în cel mai sângeros război,cu o lume întreagă, pentru tine. Pentru că tu eşti mai importantă şi decât fotbalul şi berea şi promovările şi banii. Pentru că atunci cînd li se face dor de tine pun mâna pe telefon fără să se teamă că vor părea „slabe”. Pentru că se vor bucura sincer de vizita mamei tale fără să mârâie în barbă: „iar a dat năvală cotoroanţa asta bătrână!”. Pentru că nu consideră băile cu uleiuri parfumate şi lumânărele pierdere de timp şi nu spun că în timpul asta mai bine făceaţi sex sălbatic. Pentru că duminica te trezesc zâmbind, cu micul dejun. Pentru că fac cumpărăturile fără o mină de martir şi din proprie iniţiativă. Pentru că dacă au fantasme perverse ţin să le materializeze cu tine. Pentru că dacă se masturbează o fac ori gândindu-se la tine ori transformand asta într-un joc erotic dedicat desigur, tot ţie. Pentru că preludiul şi postludiul nu sunt un moft. Pentru că pielea lor e ireal de fină şi transpiră parfum. Pentru că orice clipă fără tine e un chin. Pentru că te ţin în braţe când se uită la televizor. Pentru că râd şi dacă spui prostii. Pentru că îţi fac masaj dacă te doare capul. Pentru că nu uită niciodată când e ziua ta sau a mamei tale sau a prietenei din copilarie. Pentru că nu aşteaptă o minune care să facă vasele să se spele singure. Pentru că îţi aduc flori fără să te fi înşelat înainte. Pentru că dacă închid ochii când fac dragoste folosesc tot numele tău. Pentru că sunt ghiduşe şi inventează cele mai năstruşnice lucruri în pat. Pentru că simt nevoia să te sărute şi după ce au avut orgasm. Pentru că dacă se îmbată ai parte de experienţe ameţitor de extravagante. Pentru că ştiu că tot corpul tău poate fi o zonă erogenă şi niciodată nu se plictisesc să-l exploreze. Pentru că sunt curioase. Pentru că dacă vorbesc „murdar” o fac cu incredibil de mult erotism. Pentru că descoperă aplicaţii practice pentru “voluptate” şi „senzual”. Pentru că sunt în stare să facă din îmbrăcat un întreg ritual...pervers! Pentru că imaginaţia lor funcţionează şi-n somn. Pentru că le place să danseze. Pentru că îşi leagă cu graţie şiretele la adidaşi. Pentru că până şi cea mai firavă poate deveni o tigroaică feroce. Pentru că nu sunt impasibile. Pentru că-ţi dăruiesc lucruri mărunte cu ochii strălucind. Pentru că bucuriile tale sunt cele mai importante. Pentru că merg în vârful picioarelor când dormi. Pentru că nimic nu e prea complicat, prea mult, prea greu, prea obositor. Pentru că iubesc cu frenezie. Pentru că sunt perfect lucide, nu duhnesc a alcool şi nu vor să te convingă să te culci cu ele atunci când îţi spun: „eşti jumatatea mea!”. Pentru că fac o artă din a mânca fără tacâmuri. Pentru că pentru ele nu există lucruri banale. Pentru că somnul lor e cu vise. Pentru că suferă dacă nu te văd o zi. Pentru că nimic în afara ta nu contează.
Pentru că întâmplător, viaţă, dragoste, pasiune, îmbrăţişare, afecţiune, tandreţe, căldură, bucurie, graţie, grijă, sunt toate substantive la feminin...
Si pentru tot ceea ce sunteti, dragi doamne, va dedic cu drag o splendoare de melodie:

joi, 23 iulie 2009

PINK SAVE THE QUEEN


Experiment jurnalistic online dedicat femeilor de toate culorile, varstele, profesiile, orientarile dar...obligatoriu dependente de umor si de cele multe atipice si afurisit de nelumesti!
PINK SAVE THE QUEEN se recomanda doamnelor care:
...adora sa fie femei, bucurandu-se de feminitatea lor si stiind ca ea inseamna nu slabiciune ci darul suprem de frumusete autentica, gratie si armonie;
...au ras cu lacrimi la Seinfeld;
...sunt elegante fara sa lege notiunea asta de "ce se mai gaseste pe la mall";
...au curaj sa iasa uneori din casa si nemachiate si fara tocuri, fara sa se teama ca "asa par neatractiva si cu picioare scurte";
...habar n-au sa fie gospodine dar stiu sa-i rasfete uneori pe cei dragi cu adevarate sarbatori de arta culinara;
...au inteligenta sa admire sincer alte femei si sa-si cultive prietenia lor, fara sa le considere adversare de moarte si fara sa creada in sinea lor ca "e mai urata decat mine", "e mai proasta", "in viata vietilor ei nu va concura cu mine", "e curva", "as vrea s-o vad cu 10kg mai grasa","lasa ca imbatraneste si ea" etc etc etc;
...apreciaza literatura si muzica buna si nu ezita sa deguste ambele ori de cate ori au cate-o farama de timp;
...nu inceteaza vreodata sa creada ca viata e frumoasa si se incapataneaza sa aduca binele si frumosul in vietile celor din jur chiar daca uneori nu totul e roz;
...isi doresc continuu sa devina, uman si spiritual vorbind, mai bogate decat sunt;
...au curaj si putere sa faca haz de necaz;
...au atitudine sociala si pareri bine argumentate;
...stiu clar ce dorinte si ce directii au, fara ca implinirea acestora sa fie aruncata integral in carca partenerului;
...stiu sa iubeasca un om in deplinatatea si-n respectul libertatii lui, fara ca iubirea lor sa para o povara care obliga, cere si supune;
...si, nu in ultimul rand, au curaj sa iubeasca o alta femeie si pot alege sa-si imparta viata cu femeia iubita.

LADIES, LET'S HAVE A GRACEFUL REVOLUTION!
Florentina, cu drag si cu piesa ce v-o dedic:

ROZ DE TI SE STREPEZESTE RETINA


N-aveti decat sa radeti, dar eu asa vad fericirea, in toata splendoarea ei! Cum sa nu invidiezi asa inconstienta de fericire, cum sa nu adori asa asa tablou de nunta?? Cata libertate, cata nonsalanta, cati ani lumina distanta de orice tipar prefabricat…
Oamenii astia pesemne chiar se iubesc si se pare ca in colorata lor inconstienta they don’t give a shit pe tot sirul de prejudecati care insostesc obligatoriu un cuplu, precum tinicheaua de coada!
Goleste-mi Doamne mintea de filozofie, ca sa ma bucur si eu vreodata de o fericire d-asta!

*Si-asta-i muzica lor: