luni, 29 octombrie 2012

ORGANIC LOVE, PLEASE!

  "Dacă dragoste nu e, nimic nu e." Aşa e, maestre! Făra dragoste omul e eviscerat de întreaga lui esenţă. 
Iar femeia, mai ales femeia, fără iubire e doar un corp călător, într-o eternă căutare a sufletului. Cuibul de suflet de femeie se construieşte crenguţă cu crenguţă, cu iubire, pentru iubire, iubind.
Hai c-am fost foooooarte siropoasă, nu-i aşa doamnelor? Trebuie totuşi să vă mărturisesc, fără părere de rău, ca dulcegăria de început nu e legată de vreo melancolie de toamnă ci are mai degrabă rolul zahărului din siropul de tuse. Adică te face şi să bei doctoria cu plăcere şi să-ţi treacă tusea.

 Şi pentru că sunt nescrisă demult, astăzi m-am trezit c-un gând...terapeutic! Adică ce-ar fi dacă aş scrie despre dragostea bio, pură, organică, fără urme de arome artificiale, potenţatori de gust şi de conservanţi? Cea care, fără să se ne agite deloc, ţine pasul cu propria noastră natură, trăieşte in armonie cu adevăratele noastre trăsături şi ne ajută să creştem frumos.

"E"-urile din relaţii

Da, "E"-urile dau dependenţă şi aparent, un gust mai bun produselor. Dar sunt cancerigene! Aşa că pe termen lung ori te-mbolnaveşti, ori mori ori, doamne-fereşte, iţi mai creşte un cap (dar fără fir de creier). Eh, la fel şi cu "E"-urile din relaţii.
Cum ştii că relaţia ta conţine "E"-uri? E simplu. Dacă la produse nu ştii întotdeauna ce cumperi, la relaţii numai noi cu mânuţa noastră presărăm praful de "E" sau, şi mai rău, turnăm cu pumnul, doar-doar o ieşi un gust mai bun. De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, nu intrăm într-o relatie din motivele corecte. Şi-apoi, în numele abstract al iubirii,  începem să ne minţim.
Iacătă momentul să strecor în text lista celor mai periculoase "E"-uri pe care noi, femei aflate mereu în căutarea iubirii, le strecurăm cu graţioasă inconştienţă prin relaţii şi-apoi ne mirăm de ce devin toxice: 

E1 - nu-mi place să trăiesc singură, ba chiar mi-e frică de singurătate;
E2 - nu văd limpede persoana din faţa mea ci propriile mele nevoi (Pe care le proiectez mai departe, ca pe-un ecran imaculat, pe cea de lângă mine şi-apoi sunt depresată că nu-mi redă filmul pentru care credeam eu c-am luat bilet);
E3 - este foarte greu să găseşti pe cineva, aşă că de ce să nu încerc cu ea, dacă tot a apărut in viaţa mea?
E4 - chiar dacă este evident din avion că nu prea merge, de ce să nu luptăm să depaşim şi să construim mai departe?
E5 - eh, lasă că nu există relaţie fără compromisuri;
E6 - sigur poate să se schimbe, e doar o chestiune de timp;
E7 - ce dacă suntem atât de diferite?
E8 - nu voi găsi o alta mai bună;
E9 - nu sunt în stare s-o mai iau de la capăt cu altcineva;
E10 - suntem deja de un timp lunguţ împreună şi chiar dacă nu mă simt împlinită lângă ea, nu pot să-i dau papucii, aş răni-o.

Oare de câte ori, fiecare dintre noi, nu ne-am turnat din belşug "E"-urile astea în aluatul relaţiei? Ca apoi să eşuam lamentabil şi să ne văităm rănite de moarte ca nişte electre în plină tragedie?
Iubirea e sublimă şi supremă, nimeni nu se îndoieşte de asta! Numai că vedeţi voi, confuzia care aduce drama ulterioară e că adesea nu iubim omul din faţa ochilor ci conceptul de iubire.
Vestea bună e că putem încerca să învăţăm să iubim...sănătos! Şi că pentru orice "E" adăugat artificial, există un compus natural, pe care dacă avem răbdare şi curaj să-l căutam, obţinem acea relaţie care ne va hrăni exact aşa cum avem nevoie.

"Bine...dar ce trebuie să fac?" În primul rând să vrei din toată puterea fiinţei tale să-ti dai şansa de a fi fericită. Şi să înţelegi că oricât de magică ar fi forţa iubirii, ea face minuni NUMAI dacă cea de lîngă tine este într-adevar OMUL TĂU! Încăpăţânarea de-a rămâne cu orice preţ într-o relaţie nefuncţională n-are nimic de-a face cu iubirea şi nu atrage după sine decât un efect contrar şi devastator pentru ambele.

Mic ghid de dragoste bio

- Înainte de-a intra într-o relaţie cu altcineva, asigură-te că ai ajuns la una foarte bună cu tine, investeşte mult în autocunoaştere şi nu precupeţi niciun efort pentru afla cine eşti într-adevăr şi unde te poziţionezi tu cu tine însăţi în respectivul moment de viaţă.
- Alege o parteneră care să-ţi fie egală ca educaţie, evoluţie spirituală, emoţională, profesională, socială. Nu uita că sloganul  "dragostea învinge totul" sucombă dezastruos după ce şi stolurile de fluturaşi şi cele de feromoni trec în plan secundar iar în lumina crudă a realităţii vine momentul să se contureze alte fundamente, cele cu adevărat echipate pentru cursă lungă.
- Dacă îţi doreşti mai mult decât un experiment de o durată oarecare, asigură-te că nu vă separă un număr de ani suficient de mare cât să vă aşeze pe un palier diferit de nevoi, experienţe, percepţii, direcţii de viaţă. O diferenţă de vârstă mai mare de 6-7 ani  nu înseamnă doar aritmetică. În ciuda începuturilor poetice, timpul va arunca acest tip de cuplu în dileme şi neconcordanţe care încet-încet îl pot duce la destrămare. Excepţii există întotdeauna dar gândeşte-te cu onestitate dacă eşti dispusă să te lupţi "a la long" cu nişte probleme  pe care nu le-ai întâmpina alaturi de o parteneră aflată într-o etapă de evoluţie personală mult mai apropiată de a ta. Şi da, asta înseamnă şi vârsta!
- Vrei o relaţie în care să te poti vizualiza şi peste zece ani? Nimic mai simplu. Încearcă să diluezi interesul sexual din primul an, mai stinge din frenezia proaspătă de începuturi, lasă o clipă deoparte proiecţiile şi priveşte-ţi cu olecuţă de realism partenera. Acum vezi ce anume din ea te face să simţi că vrei să-i ţii mâna strâns într-a ta şi peste zece ani. Asigură-te c-ai eliminat din start frica de singurătate, disperarea şi teama că nu ai mai întâlni o altă femeie.
- Refuză să faci în numele relaţiei compromisuri grave, care afectează propriile tale standarde şi valori! Nu uita că alaturi de cea pe care o meriţi şi care te merită, niciodată nu vei fi nevoită să le faci.
- Învaţă să accepţi ca uneori tot ce poţi face mai bine pentru o relaţie este să renunţi la ea. Nu toate relaţiile sunt menite să dureze, ele sunt doar experienţe de care avem nevoie ca să aflam şi mai bine cine suntem şi ce fel de parteneră aşteptăm.
- Nu uita că nimic durabil nu se poate construi pe baze instabile şi nu te încăpăţâna să sprijini degeaba ziduri de mucava.
- Admiră calităţile partenerei tale dar asigură-te că-i poţi îndrăgi şi defectele. Oricine se poate îndrăgosti de nişte calităţi, de iubit iubeşte numai cea care poate privi cu duioşie defectele fiinţei iubite. La fel, ai grijă şi la reciprocă!
- Nu te mulţumi niciodată cu o relaţie care înseamnă mai puţin decât poţi tu, nu te risipi lângă o parteneră alături de care nu-ţi poţi atinge propriul potenţial, pe orice plan.
- Ai în vedere că "....dar e fată bună....şi mă iubeşte..." nu sunt argumente suficient de puternice cât să crească o relaţie. Lumea e plină şi de oameni buni şi de alte femei care te pot iubi. Întrebarea e alta: e asta iubirea care te creşte pe tine?
- Nu te micşora lângă o parteneră mai mică decât tine pentru că în încercarea de-ai deveni accesibilă şi digerabilă te vei micşora şi tu. Iar momentul trezirii va fi dureros şi cu multe lipsuri la inventar.
- Ai curaj să alegi iubirea unei partenere puternice, chiar dacă provocările trăite lângă un astfel de om pot speria la început. Lângă o femeie puternică vei descoperi forţa echilibrului şi cea mai pură blândeţe. Fiindcă aceste atribute numai într-un om puternic le vei întâlni.
- Nu te culca pe urechea ca dacă o iubeşti se va schimba pentru tine şi cusururile care te deranjează acum vor dispărea ca prin farmec. Identifică acele imperfecţiuni care ţin exclusiv de trăsăturile dominante ale caracterului şi separă-le de cele care sunt dobândite superficial, deci atenuabile în timp. Apoi ţine cont că datele de caracter nu dispar peste o vreme ci din contră, se întăresc. Dacă te împaci cu ele, mergi mai departe, dacă nu...vezi-ţi de drum.
- Acceptă faptul că ea n-are cum să fie tu, din simplul motiv că e un om diferit. O poţi iubi realist şi cu forţă, pentru ceea ce e? Dacă da, fii lângă ea, fii prezentă cu tot sufletul în prezentul vostru şi arată-i că o iubeşti!
- Well, una peste alta, dacă eşti convinsă că acum sună ceasul pentru THE relaţia din viaţa ta, alege o femeie care, înainte de-a te cunoaşte, a avut curajul să aleagă libertatea pentru ea însăşi! Adică şi-a dedicat timp să se descopere, să se cladească, să-şi asume identitatea (oricare ar fi ea), să ştie să piardă şi să câştige în orice situaţie, cu demnitate şi fără remuşcări, păstrându-şi zâmbetul pe buze iar sufletul proaspăt şi deschis. Şi mare grijă să te găsească şi pe tine la fel!

Există dragostea ideală? Femeia perfectă? Sufletul pereche? Nu ştiu, dar sper că da!! Cred că în fond totul ţine doar de şansele pe care suntem în stare să ni le oferim singure. De obiectivitatea cu care reuşim să ne analizăm pe noi înşine. De puterea de a ieşi la timp din relaţiile nepotrivite. De ceea ce alegem. De acceptări. De renunţări. De ceea ce am izbutit să învăţăm din viaţă şi din noi. De sincron. De acel moment în care viaţa îţi flutură pe sub nas jumătatea potrivită iar tu te poţi dumiri în secunda care trebuie. De cadrul de viaţă în care se întâlnesc doi oameni. De norocul de a nu te mai bloca în alte bucle inutile. De refuzul de-a ne amăgi. De respectul de sine. De încrederea în sine. De inteligenţa emoţională. De intuiţie. De discernământ. De............
Dar ştiţi ceva? Omul mai trebuie să şi lupte pentru norocul său!

* Am stat un pic pe gânduri pentru că nu ştiam ce să aleg. O melodie sau...un dialog? Şi am ales un dialog. Pe cel mai frumos cu putinţă!
https://www.youtube.com/watch?v=FOA7CcVOFIs



 






 











7 comentarii:

Cristina Radu spunea...

A venit ca o palma articolul tau....
Multumesc

Florentina Ionescu spunea...

Imi pare tare rau, dar sper sa fie o palma constructiva, din aceea cu rol de constientizare si-apoi de trezire.
Tot ce se intampla dupa momentul de constientizare face diferenta pt diectia pe care o alege omul mai departe pt sine.
Lipsa curajului naste false victime.
Si d-asta, niciodata nu am crezut in victime!

Florentina Ionescu spunea...

Inca ceva: si mai periculoasa e tentatia ca, in general, dupa ce te-ai trezit, sa te culci la loc!

Cristina Radu spunea...

Aici nu sunt de acord, victime exista, uneori chiar nu poti face nimic sa iesi din mocirla, daca te-au bagat altii in ea.
Dar nu e cazul meu, am intrat cu ochii larg deschisi... Cred ca cel mai mult doare sa vezi ca nu poti indrepta greselile trecutului.

In alta ordine de idei, am citit tot blogul si scrii minunat, deci ai o obligatie fata de public sa nu te opresti la un articol pe an. Succes!

Florentina Ionescu spunea...

Cred in victime doar in anumite circumstante, cele care efectiv stau peste puterea omului de a alege unde se plaseaza: razboaie, dezastre naturale, abuzuri violente.
In rest, tot ce traim, e ceea ce deriva din "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!".
Nu trebuie sa ne gandim ca nu putem indrepta greselile trecutului. Toti am gresit in trecut, fara greseli nu am putea evolua.
In prezent sunt toate cheile. Si de multe ori nu vedem limpede prezentul din cauza ca ne lasam orbiti de tiparele greselilor din trecut.
Multumesc mult pt aprecieri, promit ca voi scrie consecvent!

Anonim spunea...

Da, frumos!
Doar ca, in momentul constientizarii, intotdeauna, mai oferi o sansa. Ar fi prea frumos, sa putem renunta instant, fara nicio alta incercare.
Iar acum am vorbit din punctul meu de vedere. Asta am facut si tot in acelasi punct am ajuns, doar ca mai tarziu decat trebuia.
Sper ca de acum inainte, sa mi fie invatatura de minte.
De fapt, mi a fost! Si da, "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample!" ... Legea atractie... Chiar asa e. Bun sau rau, tot spre noi se ndreapta.

Florentina Ionescu spunea...

Da, e politically correct ce spui tu si la randul meu am procedat asemenea in anumite situatii de viata. Pana la un punct, cand am realizat ca punctul e mort!
Si am realizat ca daca vreau ceva mai mult de la viata, trebuie sa invat sa respect cateva reguli de baza.
Una, si cea mai importanta, e ca de obicei, cine si-a irosit prima sansa, o va irosi cu succes si pe-a doua.
"Ai grija ce-ti doresti.......".
Doreste-ti, pt ca intotdeauna e mai bine sa regreti ce-ai facut decat ce n-ai facut!Asta mi se pare de departe cel mai tragic!
Cat despre atras, atragem ceea ce suntem in acel moment, ce meritam, ce avem nevoie.
Deci tot la noi e cheia. La ce bun sa ne temem?!