luni, 12 noiembrie 2012

DEAR UNIVERSE

Prezentul reprezintă propria putinţă de a transforma tot ce ne înconjoară în frumuseţe.
(Cugetarea autoarei, la cafeaua de foarte dimineaţă)

Ca să-l citez pe unchiul Ghiţă, am petrecut un week-end... interesant!
Plot: Verişoara mea, o doamnă pe cinste şi-o cautătoare într-ale prezentului armonios, mi-a făcut week-end-ul acesta un cadou inedit. M-a dus la nişte seminarii despre...despre cum să învăţăm să funcţionăm mai bine în noi înşine şi în simbioză cu universul.

Eu sunt, din născare cred, un mic Gică Frână al fenomenelor de grup, atunci când e vorba despre altceva decât despre concerte sălbatice. Aşa că m-am dus cum ştiu eu mai bine, cârcotaşă , sceptică, şi îmbrăcată nepotrivit.
Şi, bineînţeles, am arat cu şenilele bocancilor bunătate de covoare de la Mariott, spre oprobriul business people-lilor din jur. 
Fac o paranteză aici ca să vă împărtăşesc mai pe îndelete fostul meu oprobriu faţă de curentele astea new ( but old!) age de remodelare a gândirii.
E drept că mintea-mi intoxicată de când lumea şi pământurile mele cu fel de fel de scrieri ezoterice, oculte, filozofice, metafizice, ştiinţifice etc. etc. fac din mine un public dificil şi suspicios la genul acesta de dezbateri.
Fiind şi o natură mai nărăvaşă şi mai în propriile-i legi, am privit mereu de la o distanţă rezonabilă toata multitudinea curentelor de masă care propăvăduiesc fiecare-n parte adevăru-i absolut şi care dezvoltă culturi de grup uneori periculoase. Deci nu-s public ţintă la astfel de evenimente ba chiar devin factor de subminare, că vin cu întrebări care de care mai ciudate.
Nu, nu vă gândiţi că m-am convertit la ceva! Rămân în continuare freelancer pe cărare şi de capul meu, cum o fi el, bun sau rău.
Când spun "fost oprobriu" mă refer la altceva. Şi anume, la propria mea limitare în a înţelege, în varii circumstanţe, oamenii din jur. Lăsând la o parte aspectele mai mult sau mai puţin dogmatice caracteristice fiecarui brand-trend spiritual, de data asta am privit cu atenţie oamenii strânşi acolo şi m-am gândit la nevoile care-i mână către aderarea la un grup de tipul acesta.

"Cine nu ştie să primească, nu ştie nici să dea"

E un aforism la care mi-am tot căscat urechile inimii şi după care am încercat să-mi călăuzesc paşii, cateodată mai ferm, alteori mai confuz.
Sunt momente din viaţă în care oamenii uită să primească ceva cu libertate şi candoare, cu sufletul  deschis, aşa cum se bucurau în copilarie aşteptându-l pe Moş Crăciun. E drept, viaţa, prin concretul ei nimicitor, lichidează mitul Moşului. Dar undeva în noi, trebuie să luptăm să păstrăm scânteia aia de bucurie a expectaţiei darului. Să nu uităm să credem în dar şi-n puterea lui. Să pastrăm intactă dorinţa copilului de-a întâmpina miracole. Să gasim în noi puterea de-a crede că indiferent ce ne ia viaţa cateodată, alteori vine şi ne surprinde-n prag cu braţele pline. Să-i dam de veste universului că existăm prin lucrul cel mai simplu cu putinţă: iubindu-ne şi preţuindu-ne propria fiinţă! Să întelegem ca omul care pleacă nu lasă un loc gol ci locul pe care omul potrivit îl aştepta ca să se ivească. Sau că situaţia pe care o pierdem, ascunde dincolo de suprafaţa dureroasă, potenţialul unui dar pe care universul ni-l face pentru a ne întâlni menirea.
În univers nimic nu se pierde, totul se câştigă, renaşte, capată forme noi, mult mai adaptate prezentului.  Doar omul, prins în negura fricilor şi victima unui liber arbitru confuz, suprapune prezentului pierderile trecutului, până la completa anulare a prezentului din prezent. Circumspecţia ia locul bucuriei, neîncrederea speranţei. Darul este anulat, senzaţia este "voi pierde", nu "voi câştiga".
Apoi nefericirea. Drama. Trauma şi mereu câte-o altă traumă.
Să ştii să primeşti, natural şi fără întrebări, te poate aşterne pe drumul pe care universul ţi l-a pregătit ca să te surprindă şi să-ţi răspundă la nişte aspiraţii de odinioară.
Însă dacă tu ţi-ai construit un buncăr în jurul fiinţei...să ştii că Moş Crăciun n-are niciun picamer în sac iar universul e o formă de inteligenţă mult prea liberă ca să se oprească şi să te convingă.
Noi suntem singurele obstacole în calea fericirii noastre.
Mi-am dat seama că unul dintre motivele pentru care oamenii vin la astfel de întâlniri este pentru că şi-au pierdut încrederea în ei şi automat, în frumuseţea cu care viaţa îi poate lua pe nepregătite uneori. Pentru că uitând de felul în care universul ne poartă de grijă în fiecare secundă, nu mai ştiu să ridice ochii către cer, să spună "mulţumesc", să primească şi să se bucure. Iubesc cu teamă şi cu îndoială în suflete, tot din teamă aleg oameni nepotriviţi, situaţii potrivnice, apoi se claustrează în tristeţi otrăvitoare şi îşi ratează destinele .
Aici e momentul în care apare în scenă un trainer foarte bine plătit, care le aduce aminte toate astea şi-i reînvaţă cum să redobândească darurile primite încă la naştere.
Parcă din ce suntem mai evoluaţi, din aia devenim mai rătăciţi, ignorând că avem în gena noastră sămânţa iubirii şi a fericirii.
Iar în contextul derivei generale, nişte omuleţi cu o bună inspiraţie antreprenorială, au explorat nevoile celorlalţi şi au creat un produs care să răspundă acestora. Ceea ce nu e nici rău şi nici de desfiinţat.
Mă gândesc că dacă nişte oameni îşi află echilibrul şi prin mijloacele acestea, de ce nu? Căile pot fi diverse, întotdeauna.

Trenuri verzi pe pereţi

Mă gândeam azi-noapte la o metaforă a fericirii.
Şi mi-am imaginat că mă pregătesc pentru o călătorie care mă va purta către acea destinaţie a mea şi numai a mea. Mai întâi mi-am confirmat destinaţia, trecând-o prin toate filtrele fiinţei mele. Vreau acolo? Îmi va fi "acasă"? Apoi, instinctiv, m-am dus cu gândul la făcutul bagajelor. Însă în urmatoarea secundă am realizat că orice aş pune în bagaj sunt doar nişte lucruri cunoscute prin prisma călătoriilor mele de până acum. Lucrurile care-mi vor fi de folos acolo, sunt de găsit acolo. În rest, tot ce e important de avut la drum, e strâns înlăuntrul meu.
M-am gândit mai departe la mijlocul de transport. Am ales trenul. Trenurile au o romanţă aparte iar călătoriile au avut mereu darul de-a-mi îmblânzi cinismele.
Mi-am imaginat o gară. Fiind proiecţie, am şi bani berechet în buzunar. M-am uitat pe tabelă, să văd ce trenuri circulă către destinaţia mea. Ooooooooo! Supriză! Trenul meu mai circulă doar astăzi şi pleacă în trei minute. O voce anunţă prin staţie că fiind o destinaţie neobişnuită, rar se strang călători şi numai azi e ziua când trenul s-a umplut şi pleacă. Aoleu! Nu-s locuri?! Ce mă fac? Mi-a trecut o clipă prin minte că ar trebui să-ncerc să caut avioane. Sau vapoare. Sau maşini. M-am panicat. M-am întrebat dacă într-adevăr îmi doresc să plec acum, către acolo. Am privit cu jind şi deja c-o umbră de nostalgie lumina care cădea pe ultimul vagon. Stăteam împietrită, contemplând. Am auzit locomotiva fluierând. L-am văzut urnindu-se.
Mi s-a făcut teamă, nu mai alergasem de ani buni şi mi-a încolţit ideea că oricum o să mă împiedic, o să cad şi o să-l pierd. Tot felul de temeri îmi clocoteau prin minte iar afurisita de conştiinţă îmi spunea că n-am cumpărat bilet şi că-s prea matură ca să circul clandestin. O să mă fac de râs!
Apoi, ca într-un vis, mi-am amintit de alergatul din copilărie. Cel fără teamă şi fără întrebări, la fel de natural ca şi mersul. Şi m-am trezit alergând. De pe scara ultimului vagon, am văzut cum cineva îmi întinde o mână. Am prins-o şi m-a prins. Eram în tren. Zâmbeam.

***
Şi-apoi s-a făcut dimineaţă! Că am uitat să vă spun că-n timp ce metaforizam fericirea, am adormit.
M-am trezit cu trenul meu în minte. Mi-am câştigat dreptul, ca tot omul după un pogon de experienţe, la un anume  tren. Pe care sub niciun chip n-am de gând să-l ratez!
Heeeeeeeeeeeei, dear Universe..........!!!

*Nota autoarei: trainerul, om respectabil, nu este vinovat pentru niciuna dintre metaforele, concluziile şi cugetările mele!

Şi-acum să cânte muzica! (Cum obişnuia să spună răposata mamaie, mare suflet şi mare iubitoare de frumos.)
https://www.youtube.com/watch?v=S9wQPnetQTo

*Am revenit putin, cat sa mai arunc o idee!
Un documentar  care m-a ajutat sa-mi cristalizez mai bine anumite notiuni in care deja credeam. Vi-l impartasesc, sperand sa gasiti si voi in el inspiratia care sa va poarte pasii catre propria destinatie.
http://filmehd.net/the-secret-2006-filme-online.html






19 comentarii:

Anonim spunea...

Da, comentez!
Vreau doar sa te felicit pt. blog.
Like!

Florentina Ionescu spunea...

Multumesc mult! (Hmmmmm...si parca razbate o nuanta de familiar prin comentariu!)

Anonim spunea...

Hihi
Traiasca FB ul, din punctul asta de vedere.
Numai bine!

Florentina Ionescu spunea...

Ha ha ha, FB-ul apare si dispare, am vazut eu! Dar are rolul lui, asta fara indoiala, d-aia, mai nou, il si folosesc.
So...stay tunned, mai vin cu povesti!

Anonim spunea...

:) Chiar daca dispare FB ul, blog ul ramane!
Okay, astept, cat mai multe sa fie!
De acum inainte, o sa fiu o cititoare fidela.

Florentina Ionescu spunea...

Ok then!
Mmmmm....mi-aduc aminte ca acum un timp ma/se intreba...cineva (!), oare cum arata zilele mele, peste zi!
Si ma gandesc ca atunci ar trebui sa mai povestesc ceva despre asta, nu?
Asa, ca pt cititoarele fidele!
Prin urmare, daca ma mai tin bateriile, voi incropi acum o istorisire a ultimelor zile.
Daca nu, sper sa reusesc maine-poimaine!
Mm?

Anonim spunea...

The Secret... Bun documentarul!
Ar mai fi un documentar dragut, pe care ti l recomand, in caz ca nu l ai vazut: http://vimeo.com/27678730

Florentina Ionescu spunea...

Bine ai revenit! Credeam ca ai disparut, again.
Ma bucur ca ti-a placut The Secret.
Nu, nu l-am vazut pe cel recomandat de tine, dar tocmai ce mi l-am pregatit de vizionare, multumesc mult!

Anonim spunea...

Multumesc pt. buna primire! :)
M a ajutat mult The Secret, motiv pt. care am continuat sa caut documentare asemanatoare.
Am si citit o sumedenie de carti avand aceeasi esenta.
Cartea bate filmul! Asa ca ti as recomanda si cartea The Secret si totodata, Poti sa ti vindeci viata, asta daca ti a facut placere sa vizionezi documentarul.

Florentina Ionescu spunea...

Da, mi-a placut mult documentarul recomandat de tine, multumesc!
M-a "prins" atat de mult incat desi eram foarte obosita aseara, nu m-am dat batuta pana cand nu l-am vazut pana la capat.
Voi cauta si cartile, negresit.
Tot pe linia aceasta, in cazul in care nu l-ai vazut, iti recomand Lo Sfidante.
Cat despre lecturi din zona aceasta si totodata ca afinitate personala, il am la capatai pe Eckhart Tolle.
Si Filocalia, minunata capodopera crestina. Despre care marturisesc, ca in ciuda fascinatiei, nu reusesc deocamdata s-o inteleg pana la capat.
La fel si cu Gurdjieff, din care zilnic mai invat sa deslusesc cate ceva, dar mai am zdravan de lucru pana cand sa-i patrund mai pe deplin sensurile.
De multe ori ma intreb daca toate aceste invataturi reusesc intr-adevar ca dincolo de deschis noi perspective, sa mute in noi acei munti care adesea ne stau in cale.

Anonim spunea...

Cu mare placele!
Dar Doamne, o sa am ceva de citit din cate mi ai enumerat. Si o sa o fac cu mare placere.
Am vizionat multe filmulete de ale lui Eckhart Tolle. El mi e cunoscut, intr un final, insa de Gurdjieff, n am auzit. Si ti multumesc de asemenea si pt. Lo Sfidante, caruia, daca nu azi, maine o sa i dau play.
Atatea ar fi de descoperit, si cu cat descoperi mai multe, cu atat, o sete avida te inunda.
Filocalia.. hmmm.. Bookmarked! Asta se numeste tema de casa!

Toate aceste invataturi, reusesc sa si puna amprenta asupra noastra, atata timp cat e o incredere perpetua, lasand circumspectia la o parte. Mai ales cand e vorba de trairile interioare. Trairi pe care le analizez si incerc sa le inteleg. Am o viata inainte sa ma descopar.
Si vorba aia: Nimic nu e intamplator! :) Si nimic nu e constant..
Si inca ceva, tinand cont de crestinism, acum citesc Conversatii cu Dumnezeu de Neale D.Walsch. Mai am putin si termin ultimul volum. Sunt 3 volume. Poate le ai citit sau poate nu, eu ti le recomand cu mare drag.

Florentina Ionescu spunea...

Nimic nu e intamplator si totul se supune legilor dinamicii, ale cauzei si-ale efectului.:)
Promit mai tarziu un raspuns mai cuprinzator la cele lansate de tine, acum ridic putintel ancora dar revin catre seara.
Insa parca, imi amintesc, ca ai apucat deja sa cauti niste referinte despre Gurdjieff. Parca asa mi-ai spus.

Anonim spunea...

:) Si uite ce inseamna anonimatul! Imi pare rau, dar ma confunzi.
Probabil am inceput eu cu stangul, in momentul in care ai pomenit de `nuanta de familiar`. Am trecut peste, fara sa o gandesc, se pare. Este prima oara cand am interactionat, virtual sau sub orice alta forma.



Florentina Ionescu spunea...

Eeeeeeh, stiam doar ca anonimatul este intotdeauna tricky si iaca-ta!
E fabulos cum lucreaza subconstientul, asta e un lucru care continua sa ma uimeasca.
Sigur, nu mai este niciun secret faptul ca eu eram pe campii, sub imperiul lui "vrabia malai viseaza", ca sa ma exprim mai plastic, dar totusi freudian!!!
Poti sa razi de mine, cu asta ma indeletnicesc si eu acum!
Asa ca draga cititoare anonima, oricine ai fi, sper sa iti placa Lo Sfidante si sunt curioasa de feed-back-ul tau post vizionare!

Anonim spunea...

Da, mi a placut Lo Sfidante! S au meritat orele de vizionare.
Din cate am observat, Lo Sfidante ne a explicat partea de care trebuie sa ne descotorosim, comparativ cu documentarele anterioare, pe care le am/le ai mentionat, unde se pune mai mult aspectul pe armonie.
Foarte util documentarul! Plus ca s au mentionat si pasii pe care trebuie sa i urmam.

E greu sa ajungi la stadiul mintii profunde, asa cum au ales ei s o numeasca, dar nu imposibil. Perseverenta, ce mai... Cand am constientizat prima oara, capacitatea mintii noastre, am trait asa, o stare euforica, dar totodata, din acel moment, simt energiile celor din jur, care nu de fiecare data sunt in concordanta cu starea mea interioara si ajung sa ma oboseasca si sa ma intristeze.
Inainte de a percepe, exact ce mi se ntampla, nu pricepeam de unde starile de agitatie intr un anume loc sau in preajma unei anumite persoane. A fost minunanta pt. mine elucidarea problemei!
Si uite ca in Lo Sfidante, explica pe intelesul tuturor, cum sa te detasezi. Stiam mecanismul detasarii, dar uite ca i am uitat povestea si uneori e nevoie sa mi se mai aduca aminte.
Mi ai cerut parerea referitoare la L.S., ti am deslusit o in mare, acum as aprecia daca, la randul tau, ti ai da si tu cu parerea. :)

Florentina Ionescu spunea...

Ma bucur mult ca ti-a placut L.S.!
Este foarte util, intr-adevar, am constatat asta pe pielea mea, intr-un moment in care chiar aveam nevoie de ghidaj. Felul in care este structurat, felul in care este transmisa informatia, il face, dupa parerea mea, deosebit fata de restul documentarelor de acest gen.
Asa cum ai spus si tu, multe dintre notiunile vehiculate acolo ne sunt cunoscute insa uneori avem nevoie de un refresh ca sa putem constientiza mai bine si sa iesim din zonele de rutina si sa ne orientam macar pt un timp catre cele de introspectie.
Despre detasare...este un proces extrem de dificil, in ciuda simplitatii aparente.
Mintea, si aici vorbesc in propriul nume, arata de cele mai multe ori exact ca asa ca in film, intoxicata si strabatuta alandala de zeci de voci.
Inca mai lucrez la detasare, inca imi dau de zor silinta sa obtin barem 2 minute pe zi de minte relaxata. Nu reusesc in fiecare zi.
Ca si experienta personala iti pot impartasi faptul ca, atunci cand in sinele meu s-a produs o oarecare coagulare, factorul predominant a fost o uriasa pierdere, suprapusa peste somatizarea unei boli extrem de grave. Un prag pe care am realizat ca il voi trece cu bine doar facand alegerile potrivite.
Despre oameni si influente...Filocalia m-a lamurit asupra multor lucruri care tin de felul in care alegem sa interactionam cu cei din jur. E acolo o invatatura care spune ca nu trebuie sa ne oprim in preajma unui nebun pt ca mantia nebuniei sale ne va atinge si ne va molipsi.
Nebunia este o metafora si nu se refera la o forma clinica neaparat.
Sunt foarte multe de spus despre intalnirile de viata, despre modul in care alegem sa impartasim lucruri cu oamenii, despre cei pe care ii alegem sa ne insoteasca pe bucatele de drum.
Ma gandesc sa scriu un articol despre asta, e un subiect vast care merita interesul.

Anonim spunea...

Nu pot sa spun ca nu ti am asteptat reply ul, ca un copil care si asteapta cadourile de Craciun. Te admir din umbra si apreciez punctele tale de vedere!
~Ma gandesc sa scriu un articol despre asta, e un subiect vast care merita interesul.~ Chiar te rog, daca ai starea necesara, sa scrii un articol. Fiindca se pune prea putin aspect pe partea interioara si mai mult pe mediul social, fata de care si vorbesc la modul prezent, simt si cu siguranta nu sunt singura, un blocaj. E ca si cum nu am o motivatie si atunci, inconstient ma intorc la sinele meu, bomabardandu l cu intrebari.
Este o perioada destul de grea si ma refer din punct de vedere spiritual. Campul energetic se modifica. Primim date pe care nu le gandim, ci doar le simtim, referitor la mediul ambiental din care facem parte.
Dupa cum zice si Oracolul din Delphi - Cunoaste te pe tine insuti si o sa stapanesti Universul.
Si uite asa, ajungem la motivatia interioara.
Intr adevar, detasarea este o etapa greu de stapanit. Dar daca ai ajuns la 2 minute de rupere totala de realitate, asa cum o percepem, te poti numi norocoasa. La mine se rezuma la cateva secunde, n am atins inca minutul, dar o sa ajung si n punctul ala.
~E acolo o invatatura care spune ca nu trebuie sa ne oprim in preajma unui nebun pt ca mantia nebuniei sale ne va atinge si ne va molipsi.~ Adevarat! Si e ingrozitor, cati ~nebuni~ sunt in ziua de azi. Care pt. simplul motiv ca nu te inteleg, devin abjecti. Iar aici trebuie sa punem in practica ce ne spune L.S. si anume - Primeste cu seninatate orice rezultat. Uff! Iar partea cu emotiile negative, pe care nu trebuie sa le exprimam, sa nu le alimentam, este iar greuta. Dar asta fiindca am dobandit o de mici, fiindca asa am fost educati. Asa ca, iar trebuie sa ne folosim aici de scumpa detasare. Antrenamente zilnice si ajung la stadiul de iluminare. :)
Multumesc pt. reply si mi doresc, la modul cel mai serios, sa vii cu un subiect amplu despre cunoasterea sinelui si lupta impotriva fricii, doar de la frica porneste totul...

Florentina Ionescu spunea...

Multumesc din suflet pt aprecieri!
Voi incerca sa cuprind pe parcursul articolului despre care vorbeam si temele propuse de tine. Sunt de larg interes si voi face tot posibilul sa fie de folos ceea ce voi scrie.
Azi nu am mare lucru de facut, e o zi de week-end prelungit, asa ca post pieptanat+baie bichonica si alte amuzamente domestice ma voi apuca de scris.
Ceea ce-ti pot spune pt moment apropo de detasare si primitul intamplarilor cu seninatate, este ca umorul si autoironia mi-au fost cat se poate de folositoare, cel putin pe parcursul de drum de pana acum!

Anonim spunea...

Succes! Eu te sprijin mental. hihi

Numai bine!