luni, 26 noiembrie 2012

TITAN STORY VIA BERCENI

Iarăşi am avut un week-end palpitant!
Vineri, pe la 5 p.m., citeam în total desfrâu şi-n mijlocul patului, asta....
Apoi, către seară, mi-am întâmpinat nepoţica, şcolăriţă în clasa a 5-a. Maria. Dulce, inteligentă, empatică. Un copil realmente adorabil. Vară-mea, maică-sa, mi-a încredinţat-o peste week-end, cu încredere şi speranţa că vom atinge din zbor şi o recapitulare mică pentru teza de la română.
Minunat! Am primit-o pe nepoţica preferată cu entuziasmul unui club care-şi deschide porţile primului muşteriu. Adică muzică de săltau pereţii, veselie şi cafea proaspătă. Cafeaua pentru mine, că-s responsabilă!
Prima întrebare, pentru a-i testa frageda cultură muzicală, fu: "Măriuca dragă, ai auzit tu de Rammstein?"

Copila mă privi cu inocenţă şi-mi răspunse cu glăscior cristalin: "Nu".
Atât mi-a trebuit că am şi sărit pe butoane şi am eliberat prin pereţi, cu ecouri zgomotoase până în parcarea din spate, Dalai Lama-ul băieţilor de la Rammstein. Asta aşa, ca să-i ofer copilului şi-un reper spiritual drept călăuză în lumea rockului industrial. Văzând că fetiţa îşi mişcă buzele iar eu nu aud nimic, învârt puţin butonul de sonor şi-o-ntreb: "Poftim?". "Am întrebat dacă nu se supără vecinii că asculţi muzică aşa de tare"  a spus ea c-un timbru dulce. "Ah, nuuuuuuu, păi în dreapta e ghena, în stânga o surdo-mută iar în faţă o bătrână surdă bocnă" am lămurit-o eu. "Dar cei de deasupra sau cei de dedesubt?" a continuat copila, despre care vă spuneam din capul poveştii că e inteligentă şi empatică. "Lor cred că le place muzica" am conchis eu grăbită, ca să evit orice apostrofare juvenilă.
Inutil să menţionez că după o săptămână de tăiat Bucureştiul pe toate diagonalele, căsuţa mea de poveste s-a transformat într-un han al piraţilor. Măriuca, mânată de-un spirit grijuliu de fetiţă, mă roagă s-o las puţin să îmblânzească dezastrul domestic şi să-i dau un burete să spele vasele. Eu nu o las, pentru că trebuie să ne culturalizăm. Şi-mi deschid pagina de facebook. Copila îmi soarbe cu nesaţ fiecare click, pentru că maică-sa n-o lasă pe facebook. "Cine ascultă melodiile pe care le postezi tu?" mă întreabă ea mergând pe firul logicii şi bănuind că trebuie să existe un oarecare public la capătul celălalt. "Sper din toată inima că exact cine trebuie"  îi răspund eu cu maximă sinceritate şi pierdută în gânduri de adult.  "Adică...cine?"  nu se lasă Măriuca. Eu trişez şi tac, prefăcându-mă că n-am auzit întrebarea.
Tocmai ce mă ridic să-mi împrospătez provizia de cafea că Măriuca şi dă click repede pe "I against I" de la Massive Attack. Până să plachez eu ecranul computerului şi să blurez imaginea cu fetele alea din clip care în vria striptease-ului numai role-models nu păreau, Măriuca se şi instalase hotărâtă pe scaunul meu, ca şefă de butoane şi pitbull de pază la mouse. Am înghiţit în sec şi m-am gândit că în fond, ca şi în cazul fiului meu, realitatea în toate formele ei poate fi cel mai bun educator. "Ce melodie frumoasă!"  exclamă micuţa cu încântare. "Mdaaaa...."  îngaim eu încurcată în timp ce-mi simt conştiinţa cum îmi trage palme după ceafă.
"E copil, uită repede"  îmi şopteşte vag un glas interior.
Între timp mă sună un fost coleg şi bun prieten. "Eşti acasă? Eu vin cu biscuiţii şi cafeaua, tu dai buna-dispoziţie"  mă înştiinţează el. Bine.
Şi vine. Omul, trăznit dar bine-intenţionat, se simte obligat să-i împărtăşească Măriucăi lucruri noi şi interesante.
"Ştii clipul ăla cu aia care nechează ca un cal?". Eu, anticipând catastrofa, dau să schitez un timid "Sună sinistru, hai mai bine altceva". Prea târziu. Măriuca mea deja urmărea siderată cum un travestit filipinez, la un concurs local de talente, înfricoşător de urât şi de pipernicit, necheza către juriu, cu buzele urcând şi coborând, într-o grimasă morbidă care-i descoperea complet gingiile. Mă înfior! Da, necheza exact ca un cal. Nepoţica în schimb e fascinată şi vrea să mai vadă încă o dată clipul. Eu suspin şi las glasul ăla să continue să ma aline: "E copil, uită repede".
Pleacă musafirul meu, nu înainte de-ai mai arăta Măriucăi un clip c-un alt travestit care o imită impecabil pe Britney Spears.
Îmi spun că e momentul să ieşim la o plimbare cu Lupita, bichonica mea. O învăţ în sfârşit pe nepoţică primul lucru util: cum să-i pună hamul căţeluşei. Ieşim.
La primul pom întâlnit în buza părculeţului de lângă bloc, bichonica mea ridică mândră picioruşul şi dă drumul la un turbo-jet de pipi. Apoi scurmă şi aruncă dintr-o mişcare-foarfece, scurtă şi nervoasă, cu labuţele din spate, pământul din jurul pomului."Tăuroaica lui mama"  murmur eu matern-admirativ.
Măriuca, interzisă complet de data asta, mă întreabă dezorientată: "Bine, dar nu este fetiţă? De ce se comportă ca un băieţel?". Pentru că Măriuca, mare iubitoare de animale fiind, a citit multe despre comportamentul căţeilor. "Este băieţoaică!" îşi răspunde de îndată tot ea. Eu tac, ce naiba să mai spun?!
"Ce interesant, Lupita e ca un băieţel iar Buffone ca o fetiţă!" îmi pasează ea din zbor inocenta revelaţie.
Revenim în casă. Şi la facebook. Eu îmi continui şirul dedicaţiilor fără număr. Măriuca îmi inspectează cu atenţie fiecare piesă postată. "Şi crezi că-i plac melodiile astea...persoanei care trebuie să le asculte?"  mă întreabă ea complice. Nu aşteaptă să-i răspund. "Eu cred că da, pentru că sunt fooooooarte frumoase"  zice în timp ce se leagănă pe "Black sweat" a lui Prince. "Dar nu crezi că i-ar plăcea şi Michael Jackson?"  mă sfătuieşte ea cunoscătoare. "Ba da, dar nu azi", îi răspund eu în pripă. "Aaaaa, bine, poate îi trimiţi mâine atunci"  continuă mititica.
Cel mai greu a fost să-i justific, pentru că fiind foarte inteligentă e şi foarte curioasă, comportamentul doamnelor din clipul "I like it", obraznic de senzuala piesă a lui Moby. Şi am păcălit-o, poate doar pe jumătate, că doamnele cu pricina, muziciene fiind, explorează nişte noi registre...vocale. A fost ea puţin intrigată, dar m-a crezut pe cuvânt. Mai departe am dres-o magistral, spunându-i că Moby e stră-strănepotul lui Herman Melville, autorul lui Moby Dick, de unde şi numele de scenă al artistului. Şi am mutat rapid discuţia către faptul că musai trebuie să includă Moby Dick pe lista de lecturi suplimentare.
Apoi am lăsat deoparte facebook-ul, am pus un playlist din calculator şi mi-am mutat fundul la spălat vasele. Măriuca, hărnicuţă, pe lângă mine la şters aragazul.
Tocmai când credeam ca nu mai are ce să se întâmple, începe să urle din toţi plămânii boxelor, bucuria lui "Minte-mă", a celor de la Paraziţii. Timp de-o secundă am vizualizat-o pe vară-mea strângându-mă de gât.
Dar iarăşi m-a salvat o inspiraţie de moment şi i-am explicat fetiţei că Paraziţii se folosesc inclusiv de argou pentru a reda un anume puls social, propriu unei subculturi moderne. Am zăpăcit bietul copil dar măcar razant am atins şi subiectul tezei de la română!
Într-un târziu comandăm nişte pizza şi ne cocoţăm în vîrful patului să ne uităm la Dansez pentru Tine.
Mă gândeam că am depăşit în sfârşit toate încercările serii. Începe Dansez. Una dintre probele concursului? Striptease!!! Eu ajung să cred cu tărie că, acolo sus, Cineva are un slăbiciune umoristică deosebită în ceea ce mă priveşte.
Totuşi, lucrurile decurg cu blândeţe.  Cel puţin până la ultimul dans al serii. Eu am dovedit între timp o pungă de ciocolată. Nepoţica mea, un pic adormită, urmăreşte printre gene prestaţia ultimei perechi din concurs. Dar, nu ştiu de ce, dintr-o dată  se ridică în capul oaselor şi pare că un "ceva" a trezit-o definitiv. Poate că un presentiment. Moment fatidic în care eu îmi ridic privirea aia de "fuck off" către tavan, ţintind prin el Cerul. Da, a venit finalul apoteotic! Două fete, una dezbrăcată rău, cealaltă îmbrăcată în costum bărbătesc (cel mai stupid clişeu ever!) se sărută luuuuung, cât se poate de franţuzeşte şi de explicit. Măriuca, copil încercat, n-a mai avut curaj să-ntrebe nimic, doar m-a pironit cu privirea aia nedumerită de pui de căprioară rătăcit prin pădure.
Dezolată, am murmurat: "Măriucă, hai să ne culcăm!".
A doua zi o petrecem până către seară cu teste la română.
Pe la 8 p.m. ne îmbarcăm la metrou către vară-mea. Ajungem. Euforia revederii ţine vreo zece minute. Apoi Măriuca mea se dezmeticeşte şi-o ia pe maică-sa cu asalt. "Mami, mami, vrei să-ţi arăt cum nechează o fată?". Vară-mea, uimită, zice că vrea. Se uită. Îi studiez mina şi aştept impasibilă dezastrul. "Auzi mamă, dar...fata asta nu-i mai degrabă băiat?". "Ba daaaa, mami! E un travestit!"  o lămureşte Măriuca glorioasă. Eu simt deja cum bucăţi de tavan se desprind violent şi-mi găuresc capul. Tac şi mă uit cu coada ochiului la vară-mea. Ea la mine, la fel.
Incidentul trece sub tăcere. Vară-mea se duce să aducă din bucătărie nişte plăcintă cu dovleac. Între timp îmi revine-n minte vocea care-mi şoptea: "E copil, uită repede". Nepoată-mea ţopăie drăceşte prin jurul vară-mii, cu tableta wi-fi în braţe. "Mami, mami, ţie îţi plac Massive Attack? Hai să-ţi pun o melodie care-mi place mie muuuuuult!". Eu mică, umilă, una cu scaunul, ma rog la toţi sfinţii să nu nimerească versiunea aia cu striptease-ul. Dar nu, nu numai că p-aia o nimereşte ci o alege deliberat dintre toate celelalte, pentru că vocea şi-a bătut joc de mine şi COPIII NU UITĂ NIMIIIIIIC!
Sunt albă ca tavanul care mi s-a prăbuşit mai devreme în cap şi-i bâlbâi vară-mii: "Verişoară, secvenţa e din Closer, film de Oscar...".
Însă chinul meu nu se termină. Măriuca ciripeşte continuu, ca o vrăbiuţă bucuroasă de primăvară.
Fiecare cuvinţel de-al ei mă face să tresar şi să ma lipesc şi mai tare de scaun. Mă mut pe canapea pentru că nu mai suport tensiunea şi măcar să mă lăbărţez confortabil.
"Mami, mami, tu ştii de ce vorbesc Paraziţii murdar?" Vară-mea, deja circumspectă de-a binelea, o întreabă: "De ce măi Marie?". "Fiindcă dau pulsul social în argou!"  triumfă micuţa mândră de informaţie.
Dintr-o dată trăsăturile vară-mii se înseninează, se uită cu drag la mine şi-mi spune: "Vezi măi verişoară, d-asta zic eu mereu că tu eşti fată deşteaptă!".

***
Muzical, mă simt obligată de data asta să respect sfatul Măriucăi...

https://www.youtube.com/watch?v=wthgd_Rg1qg

5 comentarii:

SinChronic spunea...

:-)) "E copil, uită repede" Nu se poate, chiar există oameni care cred că într-adevăr copiii uită repede?! Nu-mi vine să cred!... E clar că aţi fost victima unei conspiraţii! :-) Povestită însă, are un haz teribil. (Îmi aminteşte de o carte a lui Aziz Nesin: "Copiii de azi sunt formidabili", un "must" înainte de întâlnirea cu un "bureţel" (cu sau fără teză la română)).

Florentina Ionescu spunea...

SinChronic, uite ca mai exista adulti rataciti care in optimismul lor infantil isi imagineaza ca poate, printr-o minune, copiii isi pot muta rapid curiozitatile intr-o alta zona, anuland si interesul fara de subiectul de dinainte.
Faaaaaals, faaaaaals, stiu, dar de cate ori nu ne imaginam chestii complet SF doar in dorinta de-a scapa basma curata dintr-o situatie neplacuta?
Multumesc mult pt recomandare, chiar voi cauta cartea cu pricina, am multi "buretei" prin preajma si-mi poate fi de folos!

Paprikave spunea...

Foarte misto atitudinea mamei tale, Mariuco!
Cred ca ar trebui sa citesc vreo 20 de ani Orwell pana as sufoca parintele-dictator din mine.
Oricum, la faza asta l-as ruga pe Batman sa intinda labuta lui inaripata si sa-si agate gheara de mana ta. Batman, cand si-a primit nepotica in vizita, a dus-o intr-un club unde era o petrecere Afro style cu afro beat si tot tacamul. Da, si-a dus nepotica intr-un bar de negrii, la propriu! Ca sa nu-ti mai povestesc ca a lasat-o sa danseze pe masa si sa asiste la o cearta intre 2 lesbiene. Nici nepotica ei nu a uitat prea repede. Mai mult, a aflat toata familia ce misto e Batman…
Oricum, mie Batman mi-a explicat cu sta treaba cu: https://www.youtube.com/watch?v=fGYEXYPy3Mw

Gata, am dat destul din casa. Ma duc sa fac de mancare :-))

Florentina Ionescu spunea...

Panterutza, sa stii (am vazut pe pielea mea) ca tendintele dictatoriale se sting mocnit si pe nesimtite in fata odraslelor proprii!
Aaaaah, pai Batman, in Gotham sau inafara lui, e maestra maestrilor! Eu de ce crezi ca mi-am pus-o in dreapta blogului, ca sa zic asa, ca protectoare absoluta?!
Rammstein....abia ii astept din nou in iulie!
Chit ca suna foarte manelistic, dar va pupa nasha cu mare dor!

Anonim spunea...

esti geniala !