Asta mi-am tot repetat vreme de ceva ani, de când mamă iresponsabilă de blog puber ce eram, mi-am abandonat copilul rozaliu în mijlocul internetului şi l-am lăsat de izbelişte să înoate singur până la ce mal doreşte. Necopt fiind, copil cu potenţial dar needucat şi neîndrumat de dibace mâini de mamă, bietul blogşor n-a nimerit vreun mal dar a plutit cuminte şi încrezător că maştera lui cea risipitoare s-o întoarce vreodată, l-o lua de mână şi o porni la vreun drum cu el.
