BEAUTY BY DEFAULT

Pare destul de clișeistic să vorbim despre frumusețe în plină eră consumeristă, nu-i așa?

Ne zboară gândul ca din pușcă ba la creme minune, ba la tunsori și machiaje, ba la ce se mai poartă sezonul ăsta. Nu-i rău, numai că nu despre asta va fi vorba mai departe.

La fel de clișeistic ar fi și să cădem în plasa motivaționalelor la modă, construite în mare parte corect, pe fundamente vehiculate prin toate școlile de gândire ale timpului, dar aplicate extrem și cu doze de fanatism, înspre: „doar sufletul contează”.

FRATE CU DRACUL, PE PUNTEA GĂURITĂ

Citesc și vomez duios, citesc:

„Aş vrea să convigem opinia publică de faptul că această opţiune a noastră nu este îndreptată împotriva nimănui. (…) Faptul că eu cred că şansa de reîmprospătare a poporului român stă în familia care procrează şi care îşi educă odraslele în spiritul valorilor tradiţionale şi al năzuinţelor face parte din destinul meu de român şi cred eu că face parte din trăinicia noastră ca naţiune”, a declarat deputatul ALDE Varujan Vosganian.

IMBECILITATEA HUMANUM EST

Știind că mâine e o zi cu cruce neagră și întoarsă în calendarul Coaliției pentru Familie, azi am și eu dezlegare la acid, mă lepăd de zenurile mele tradiționale și mă manifest cetățenește, după sfântul drept la libera exprimare!

Că eu, spre deosebire de ei, sunt un freelancer spiritual și am voie să mă exprim cum feng-shui-ul meu vrea.

Lăsați, nu-mi duceți grija damnării veșnice, știu să fiu bună când binele celor din jurul meu are nevoie să se sprijine în bunătatea mea. În rest, femeie-cetățean fiind și fană Game of Thrones, călăresc dragonii și urmăresc alți balauri prin înaltul cerului, ca să le tai capul și să fie safe regatul meu. Epic, nu?

POVESTIRI DIN TEMPLUL CU BLANĂ ȘI MUSTĂȚI

Ah, nuuuuuu,  să nu credeți că dețin eu vreun templu! Sunt doar umila sclavă și eternul învățăcel a doi Maeștrii blănoși, buni și miloși cu mine, care îmi permit să le mișun prin templul privat și să le umplu cu ignoranta mea prezență, spațiul vital. Cineva trebuie să-i slujească și atunci, nu știu cum, m-au ales pe mine.  Se știe că ei cercetează din astral omul pe care hotărăsc  să-l călăuzească și asta e o chestiune așa, ca de loterie, să fii chiar tu norocosul ales.  Nu mă laud, dar eu scriu acum din postura acelui om.

E adevărat, nu pot să mă plâng că am fost vreodată ocolită de noroc. Din punctul ăsta de vedere, am fost mereu o mare privilegiată.  Ohoooo, păi când stăteam la curte, eram aleasă peste noapte de câte 1-2 Maeștrii cu blană, coadă,  mustăți, solzi, pene și șorici,  fiecare fiind dispus să-mi ofere învățătură, contra unor mici servicii, aport în natură alimentară și în cazurile speciale, grațierea de la sacrificiile păgâne și tradiționale.  Lucru ce a condus în timp la alcătuirea unor haite frumușele de Învățători , comunități întregi de Guru Pisici, cuiburi organizate de Maeștrii Gușteri și Șopârle, Profesorese Rațe și Găini, ba chiar și un Comandant  Berbec (fost miel de Paște) și un Înțelept Porc (fost purcel în așteptarea Crăciunului).   Se pare că am avut nevoie de multă învățătură și de multe călăuze în viața de până acum.  Că toată copilăria și adolescența am fost poreclită  Mama Tembo (după personajul dintr-un film al epocii,  o preoteasă africană înconjurată numai de animale), nu era decât un dat  firesc. 

COALIȚIA LUI KAMA SUTRA

Vă mărturisesc cu mâna pe inimă și cu sufletul departe de raiul religios, că neuronii mei de om-femeie sunt îndelung încercați în vremurile astea. Vremuri de trezire monstruoasă a unui Lazarus zombie, înviat de  Coaliția pentru Familie, mână în mână cu un politic hulpav și corupt. Jesus, ce mutant oribil și însetat de sânge a rezultat!

Mi-am expus în FREE JESUS ideile despre contradicțiile din mințile și sufletele Prea Fericite de Prea Creștine ce sunt. Să lăsăm asta deoparte și să trecem cu vederea până și faptul că în luna Paștelui ortodox, după postul pe care creștinii l-au ținut, după spovedit, împărtășit cu sângele Domnului și praznicul Sfântului Paște, purced la Referendumul pentru Redefinirea Familiei, adică un jihad social care îndeamnă la ură, violență, respingere agresivă a unei părți din populație și care va împinge la claustrare socială, tentative suicidale și afectarea psihologică a unor tineri gay, creștini poate și ei.

KEEP WALKING

"Dacă o frânghie are un capăt, atunci  precis are încă unul." (Legile lui Murphy)

Uneori mă gândesc că felul în care m-a dăscălit pe mine viața a fost unul destul de friendly fire din moment ce toate sloganurile după care mă motivez sunt fie din reclamele de la spirtoasele cu tradiție fie din Cartea Sfântă a Legilor lui Murphy.

Oh, sau din filmele postapocaliptice cu zombies! Dar să nu mă abat acum și să vă bat câmpii despre obsesia mea cu The Walking Dead, să vă povestesc cum lăcrimez eu cu bărbia tremurând în toiul celei mai absurd de brutale scene, fără nicio legătură cu ea ci doar cu transferurile ciudate pe care mintea mea le face. Cum ghicesc eu acolo, în sânge, mațe și organe întinse cât cuprinzi cu ochii, mai dihai ca o vrăjitoare, întortocheatele căi ale trecutului, prezentului și viitorului. 

FREE JESUS!

“Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.” Iisus Hristos

Nu sunt un om cu o educație religioasă dar mă aplec cu religiozitate asupra oricărui lucru care poate, prin intervenția sau lipsa mea de intervenție, să aducă binele sau răul unei alte ființe. Sigur că nu mi-a ieșit din prima, am eșuat lamentabil în prima tinerețe, am ratat teribil în a doua și, cu siguranță, continui să fiu creativă în a inventa greșeli noi.  Însă pe undeva, pe parcursul întregului circuit al acestor ratări, măcar am învățat  să-mi cultiv atenția și să mă iau de ceafă când felul în care ating sau înțeleg eu lucrurile, poate aduce prejudicii unui alt om.  Nu-s bună, cum niciun om nu-i bun până la capăt și nu-s nici rea cum niciun om nu e complet rău. Sunt doar un om care se luptă în fiecare zi să se afle mai bine. 

DESPRE CURE DE SLĂBIRE ȘI ALȚI DEMONI

Doamne, pot să mărturisesc cu hulpavă evlavie, că toată viața mea de până acum am luptat să fiu slabă! Foarte slabă, din ce în ce mai slabă, perfect de slabă.  Când aveam 50 kg și toți cunoscuții mă bănuiau tacit fie de TBC fie de HIV, eu fantazam, pe trei cărări de foame, că tare mândră aș fi de mine cu vreo 2-3kg mai puțin.  

Orbită de drogul slăbirii, pe la vreo 35 ani halucinam că obiectivul meu secret e să reușesc să intru până la adânci bătrâneți într-o rochițică de pe la 13 ani, cu volănașe și margarete, aleasă drept șablon al eternei siluete.  Un timp am intrat cu succes, ba spre delirul personal reușeam să-mi cumpăr anumite haine și de la raioanele de adolescenți.  Eram atât de vai de capul meu de slabă încât mi-am surprins odată un prieten șoptind îngrijorat altuia: „Florentina arată ca o schijă”.  Credeți că m-am supărat?! Aiurea! Vorbele acelea mi-au dat  mai mult decât aș fi cerșit prin orice compliment. 

24 SAU TU ȘTII CE SĂ FACI CU TIMPUL TĂU?

Când vine vorba despre timp, în ciuda oricăror diferențe dintre noi, trebuie să recunoaștem că fiecare suntem mari maeștrii la risipitul lui. Risipa  se ascunde sub varii scuze, de la „jobul ăsta nu mă reprezintă dar trebuie să câștig niște bani” până la inconștiența lui  „am tot timpul din lume să fac schimbări”.

Sunt Stan Pățitul la capitolul timp, mi-am chinuit până la tortură generozitatea  bunului prieten TIMP și a fost cât pe-aci  să mi-l fac inamic.