vineri, 10 martie 2017

FREE JESUS!

Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura.” Iisus Hristos

Nu sunt un om cu o educație religioasă dar mă aplec cu religiozitate asupra oricărui lucru care poate, prin intervenția sau lipsa mea de intervenție, să aducă binele sau răul unei alte ființe. Sigur că nu mi-a ieșit din prima, am eșuat lamentabil în prima tinerețe, am ratat teribil în a doua și, cu siguranță, continui să fiu creativă în a inventa greșeli noi.  Însă pe undeva, pe parcursul întregului circuit al acestor ratări, măcar am învățat  să-mi cultiv atenția și să mă iau de ceafă când felul în care ating sau înțeleg eu lucrurile, poate aduce prejudicii unui alt om.  Nu-s bună, cum niciun om nu-i bun până la capăt și nu-s nici rea cum niciun om nu e complet rău. Sunt doar un om care se luptă în fiecare zi să se afle mai bine. 

Nu mă aliniez în fața niciunei religii, nu ma înrolez în niciun partid și, în general, fug ca necuratul de tămâie când vine vorba despre dogme și ideologii, cu toate extensiile lor, pentru că fiindu-mi dragă istoria, știu ca religia și politica au născut cele mai sângeroase războaie.  Iar eu iubesc și respect viața în toate formele ei.

Iubesc și educația, dar cea mai dragă mi-e autoeducația continuă, așa că de când mă știu, am citit de am rupt toate cărțile din biblioteca familiei, apoi am devorat Biblioteca Orășenească a Moreniului natal iar mai departe, prinzând gustul, am ajuns  să nu rezist seducției oricărei biblioteci sau librării noi.  Am citit și-am înțeles și eu după puteri, de prin istorie, din literatură, din psihologie, din psihiatrie, din antropologie, din istorii ale religiilor și civilizațiilor, din sociologie, nah, am explorat ca tot omul ceea ce m-a atras și am procesat mai departe cu filtrul propriu cele aflate.
Am citit Biblia și Coranul (și recitit în perioade diferite de viață și de evoluție) însă sunt foarte, foarte departe de a mă erija în vreo autoritate în oricare dintre aceste domenii. Căutările mele au fost de pură natură spirituală și pentru a fi eu sigură că dau omului din mine toate șansele să crească echilibrat.
Așa l-am cunoscut și pe Isus. Oh, nu, nu în sensul exaltat al propovăduitorilor extremismelor pompos religioase ci în căutările mele omenești, pline de erori și de dead end-uri. În viața mea laică adică. Aici, în mijlocul tuturor oamenilor care-l invocă zilnic folosindu-l fără scrupule, l-am descoperit pe Isus. Un Isus mai degrabă singur, un Fiu Al Omului în cea mai sublimă formă umană, înțeles complet greșit de către oameni și folosit ca armă letală de armate de fanatici. Eu am ales să mi-l fac prieten, un prieten infinit mai mare și mai de necuprins decât orice alt om. E role modelul meu, inima la care mă întorc mereu.
Iertată să-mi fie în ochii prea bisericoșilor exprimarea prea post modernă, dar Isus nu cred că a venit pentru ceea ce proiectează oamenii în rătăcirile lor.
Iar pe Isus, ca să îl putem vedea și înțelege în toată perfecțiunea sa, ar trebui ca mai întâi să-l eliberăm de cuie.

Ce a fost mai întâi, Isus sau cuiul?

Aici nu-s dileme.
Omul vechi și harnic și-a meșteșugit cuiul potrivit ca să-și țină casa adunată și să nu i-o ia gospodăria la vale. Cuiul, în mâna gospodarului, avea rol de instrument unificator, ca să țină laolaltă două materiale. Nici ciocanul nu era rău în context, că doar el singur consfințea uniunea și-i dadea sens. Și parcă mai era o forță aici care dirija lucrarea, nu? Că fără mâna omului, nici ciocanul și nici cuiul nu prindeau viață cât să lucreze împreună. Și parcă nici mâna omului nu ar fi putut lucra singură fără ca altcineva s-o îndrume, nu? Uite-așa mai apare un element in tabloul omului vechi: intenția. Care om, răspunde și el de o conștiință ce-l impinge către materializarea oricărei intenții.
Până una-alta, nimic rău pe la începuturile cuiului, în timpurile când omul construia cu intenții curate.
Nu știm care a fost scânteia de la care omenirea a luat-o razna și a început să se încaiere  bezmetică, dar niște inși până atunci gospodari și constructori, au început să se urmărească violent unii pe alții  și să se bată în ciocane și cuie. Pesemne că erau zorii epocii  “Când ai un ciocan în mână toate lucrurile ți se par cuie.”
În contextul ăsta fragil și distructiv, apare Isus. Omul Nou, Necunoscutul, Fără Egalul și, tainic numit, Fiul Omului. Nimic din ceea ce întâlniseră oamenii până atunci nu semăna deloc, dar deloc cu Isus. Bunătatea și modestia lui speriau fariseii. Ideea de iubire necondiționată, întregul din “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” parea ceva mai amenințător decât iminența unui alt potop. Că deh, interesele puterilor vremurilor nu erau să trăim cu toții într-o frăție hippiotă și să ne transformăm în oameni mai buni, doar cu integrarea în iubire a fiecărei ființe!  Că cineva trebuie să fie întotdeauna deasupra altcuiva și accesul la butoane nu-i pentru popor. Does it ring a bell?
Și oamenii de atunci au făcut ce au știut ei mai bine: l-au suit pe cruce și l-au bătut în cuie. Cuie din acelea mari, că pe măsură ce oamenii au descoperit puterea cuielor, au inventat piroanele. Parea firească fapta lor, nu? Ce să faci cu un individ din care nu înțelegi nimic? Cum să-l lași pe unul care-și spune de capul lui Fiul lui Dumnezeu să tulbure TRADIȚIILE și ROSTUL lumii? Ar fi o BLASFEMIE.  Nu ar fi fost NORMAL, nu?
Omenirea nu a fost pregătită pentru Isus. A trebuit să moară torturat și să facă demonstrația învierii pentru ca în sfârșit, să fie crezut.
Oare câți dintre așa zișii creștini și-l mai amintesc cu-adevărat pe Isus? Câți au reușit să înteleagă rostul venirii lui și al sacrificiului făcut  într-o lume înroșită de barbarie?
Cât am evoluat de-atunci? Peste adevărata învățătură a lui Isus s-a așternut uitarea iar intențiile deformate și hidoase ale oamenilor au transformat cea mai luminoasă și atotcuprinzătoare Școală de Ființă în (atât de cinic și de crud) mesaje torționare și separatiste.  Au transformat iubirea în ură, toleranța în rejecție violentă, fereastra mare, larg deschisă către un paradis al tuturor, în ochi de sticlă murdară din fundul unui beci medieval.
Omenirea l-a mai omorât încă o dată și-l omoară în fiecare zi, rugându-se cu evlavie la cuiele care i-au sfâșiat carnea, într-un ritual dement și fără sfârșit de Sărbătoare a Cuielor.  

Cu X și 0 prin Decalog

Când mă gândesc la cei care se erijează prin spatiul românesc în vajnici promotori ai creștinismului îmi vine, vorba aia, să mă dezbrac de caracter și să urlu ca apucata, în tonul dat de Floricica Dansatoarea: “Să vă fie rușineeeeeeeeeee!” Noroc că n-am plămânii ei și ar ieși un mieunat care m-ar face de râs. Așa că mai bine scriu.
Ce legătură aveți voi, băi aceștia, cu cele sfinte? Cu ce drept spuneți voi, după sistemul selectiv inventat de către voi înșivă, majoritarii de la putere, ce-i NORMAL și ce-i ANORMAL?
Să vă credem pe voi, marii creștini care sunteți, că nah, ăsta-i ultimul trend în populism, când vorbiți despre moralitatea creștină și despre apărarea valorilor nației, nația voastră de buni români? De când, de dragul populismului, băgați Biserica între cetățean și drepturile lui civile? Cu ce drept retezați drepturile unor alți cetățeni din ale căror taxe vă plătiți cu bani grași fotoliile? Pai e NORMAL asta, băi ăștia?
Mai bine scutiți de taxe și impozite pe toți anormalii că nu-i MORAL deloc să îngrășați Statul vostru și din banii lor. Ar fi bani murdari, înțelegeți unde bat?
Iar conștiințele voastre de buni creștini sunt prea curate ca să se mânjească cu banii aștia. Că bunul simț ar zice că dacă nu toți cetățenii au drepturi egale, și mă refer aici strict la drepturi civile, nici obligații nu ar trebui să aibă, nu-i așa?
Hai să nu mai plătească niciun „anormal” impozitul la casă, impozitul la salariu, taxele și impozitele aferente oricărui business! Sau hai măcar să alegem pe care să nu le mai plătească. Imediat după Referendumul pentru Redefinirea Familiei. Care- ah, nu știați? - e plătit și din banii Celor Cărora Nu Trebuie Sa Le Spunem Numele.  Băgați atunci o relaxare fiscală pentru „anormali”! Pentru că să știți, creștinii din popor or să se bucure că nu va mai fi Statul Cel Adevărat Și Normal Românesc atins de banii depravaților, bani veniți direct din Sodoma. Cââââââh.... Ce naiba, cum să lăsați banii aștia să vă tulbure valorile și tradițiile?! Fiți buni români, creștini până la capăt! Nu lăsați ochiul dracului să vă ia mințile!
Și poate după aia, cine știe, se vor împrieteni scârbavnicii și cu Biserica,  poate se vor îndrepta. Că nici Biserica nu plătește taxe și asta ar fi, ca în povești,  începutul unei frumoase prietenii.
Numai că până și-n planul ăsta SF mi-e atât de teamă de perversitatea voastră încât tare cred că de dragul țepei date la taxe, vă veți declara peste noapte, cel puțin bisexuali!
Și-ar rămâne cu buza umflată creștinii normali care v-au votat.
By the way, în colcăiala asta de politici struțo-cămilă, de Stat featuring Biserica, v-ați jucat de-a X și 0 prin Decalog și ați tăiat de pe listă poruncile alea care nu vă pun în valoare aparențele de buni creștini.
Știti, alea care încep cu:
 „Să nu preacurvești” – Cum rămâne aici cu nevestele fără număr (creștinii nu desfac ce-a legat Domnul, right?), amantele, amantlâcurile, partuzele decadente, pornoșagurile unui threesome (că intuiția și rânjetele voastre parșive îmi spun că atunci când e vorba de plăceri vinovate, sunteți tare occidentali și deloc creștini), practicile deviante gen sex oral, anal etc (că vă bănuiesc că nu vă iubiți numai cu basmaua pe cap și misionărește).
 „Să nu furi” – aici, serios că dacă cineva crede că se ajunge lucrând curat cu Statul la averi de milioane de euro, e un idiot patetic care merită să creadă asta.
„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” – Dați repede pe unul dintre posturile alea unde încă e președinte Băsescu sau unde se plătesc câinii ca să meargă la manifestații!
„Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău” – Pe bune?! În țara lui Să Moară Și Capra Vecinului  porunca asta e cel mult o glumă sadică.
„Să nu ucizi” – Ucideți în fiecare zi! Ucideți în spitale, ucideți în școli, ucideți în orfelinate și în căminele de bătrâni, ucideți în adăposturile de animale, ucideți sufletele și mințile oamenilor simpli care în timp ce vă cred balivernele, devin în fiecare zi din ce în ce mai săraci.

Ce Necuratul ne facem cu toate mormanele astea de ipocrizie? Pe sub ce preș le băgăm ca să nu le vadă oamenii din spatele celor 3 milioane de semnaturi „normale”?
Știți ce mi se pare trist, depresiv de trist? Că niciunul dintre voi nu l-ați recunoaște pe Isus nici dacă ar veni de Paște la masa voastră.
L-ați face soios, sectant, i-ați zice că un cont bancar nu crește cu iubire, că Mercedesul nu merge pe pilde, iar aproapele mi-l iubesc doar dacă am un interes la el.
Ba cred ca l-ați lua cu silă pe după umeri în timp l-ați scoate din curte și i-ați zice condescendent: „Hai băi Isus, las-o mai moale pe-asta cu iubirea, că dragostea trece prin stomac.” Și când ați ajuns înapoi  în livingul de 200 mp ați râde cu grohăituri către ultima nevastă, rubedenii, amanta cu soțul și colegii întru succes : „Dă-l dreacu bă pe nebunul asta că batea câmpii rău!”
Cât despre Isus...dacă ar călători printre noi cu măgărușul...l-ar găsi mort, cu un topor înfipt în cap, ucis de niște tineri creștini, beți și normali.
  
Țara piere, Coaliția pentru Familie se piaptănă

Dragi oameni, trebuie să înțelegeți că vă respect alegerile de viață, oricare ar fi ele, câtă vreme ele nu strivesc și nu anulează drepturile și demnitatea unui alt om!
Și vă întreb aici sincer, fără să vă judec și să vă cântăresc, câți dintre voi îl mărturisiți, cu mâna pe Biblie și cu crezul drept în suflet, pe Isus?
Câți dintre voi sunteți fără de păcat? Care dintre voi a aruncat primul piatra către niște oameni care nu au intrat în casele și în viețile voastre și nu v-au luat nimic din ce-i al vostru? Care nu v-au impus nicio clipă să faceți ca ei și nici nu v-au spus că singura cale bună e cea a lor?
Cam cât de tare vă temeți de ceea ce nu cunoașteți?
Când vă clătinați de teamă, lăsați-l pe Isus să intre în sufletele voastre și aduceti-vă aminte că întreaga învățătură adusă de Isus și pentru care a murit pe cruce, e simplă: „Iubește-ti aproapele ca pe tine însuți.”
Și alegeți înțelept pe mai departe ce faceți cu semnăturile voastre. Nu „anormalii” v-au furat țara, nu „anormalii” v-au făcut mai săraci și mai neputincioși în fiecare zi, nu „anormalii” vă omoară copiii prin spitale, nu „anormalii” vă violează mamele bătrâne sau fiicele minore, nu „anormalii” vă împing să plecați din țară pentru un ban mai decent și să vă lăsați în urmă copiii sfâșiați de dor.

Aveți discernământ pe undeva, știu. Folosiți-l cu înțelepciune și cu dragoste creștinească! Și lăsați-l liber pe Isus să-și facă lucrarea în fiecare suflet, știe el mai bine. 

Firește și normal e să vină dedicația asta:
Și pentru că nu mă pot abține de la o a doua dedicație, în armonie cu întâmplările "creștine" românești:
Sursa imagine: http://www.boredpanda.com/dog-friar-bigoton-bolivia/?utm_source=facebook&utm_medium=link&utm_campaign=BPFacebook

2 comentarii:

georgia spunea...

Daca azi ar aparea Isus, l-am bate in cuiele psihiatriei si l-am inchide la Voila.


Florentina Ionescu spunea...

Ba mai mult decat atat, cred ca l-ar omori instant armatele de crestini!