marți, 30 mai 2017

PARADISIAD CAFE-Partea în care se deconspiră Planul Prea Secret

Au trecut 48h de la întâlnirea ultra secretă a lui Dumnezeu cu Satana.
Dumnezeu, singur la masa din Paradisiad Cafe. Pe masă, clondirul cu ambrozie, cu eticheta deliberat pierdută în unghiul mort al camerei. „Absinthicity-pure awake spirit” nu ar fi deloc pe înțelesul muritorilor. Dumnezeu rezolvă iute un shot și-l programează telepatic pe îngerul digital, să adapteze un unplugged al unor băieți de pe Pământ pe care îi mai ascultă din când în când. Zâmbește șugubăț în barba divină.
„Ce Numele Meu în deșert o fi cu Sarsailă de întârzie? Hmmm...”


Într-un târziu, o creatură încercănată, înfășurată șleampăt într-un costum de geto-dac cu 3 măsuri mai mare, cu bărbuța crescută alandala și duhnind a catran cu transpirație, se prelinge pe unicul scaun gol.

Dumnezeu, șocat: „Ptiu, drace, tu ești??”

Satana: „Hai, Doamne, lasă-mă și iartă-mă, că-s vai de steaua dimineților mele!”

Îngerul digital intra subit în conexiune telepatică cu noul venit și, din empatie augmentată, schimbă partitura.

Dumnezeu, amuzat-îngrijorat: „Mă, Lucică, mă, baiatule, ce-i cu tine? Nu fac bâză, da’ pe bune nu te-am mai văzut de-o eternitate așa. Și niciodată în...hi hi hi...în costumul ăsta ridicol!!!”

Satana, extenuat și privind în gol: „Doamneeeee, Doamne-iartă-mă, în ce m-am băgat?! Am zis că te-ajut, Doamne, m-am lăsat păcalit ca fraierul de vorba aia a Ta, că „dar din dar se face Raiul”, și-am dat delete la perla mea de înțelepciune, cu „facerea de bine e f*****    de mamă”.  By the way...Mămica mea...Ia zi, Doamne, ți-o imaginezi pe Talpa Iadului cu broboadă, zăcând proastă lângă cazanul principal, cu o cărticică de rugăciuni obligatorii în poală?...Dacă până mâine nu învață primele 100, or s-o îmbarce cu forța în autocarul de Voluntari, că bagă moaște noi, și-i au speakeri pe Becali cu primărița.”  

Dumnezeu, îngrijorat de-a binelea: „Drace, jur pe cele sfinte, chiar am crezut că frăția asta temporară, gentlemen’s agreementul nostru, poa’ să-i treacă pe bieții români puntea aia cu bucluc. Treaba cu good cop, bad cop funcționează de când lumea și pământul. Și-apoi, tu te-ai oferit (știm amandoi cam cât de arogant ești) să rezolvi situația. Cine se umfla acu’ două zile de nu-l mai încăpea costumul Galliano, că are soluții necovenționale pentru reparat Coaliția? Cine a venit cu ideea Școlii de Corecție made in Hell?”  

Satana, isteric, cu vocea pițigăiată: „Doamne, una și cu una fac două! M-am săturat să-ți tooooot faci treburile murdare cu mâinile mele. Dă-mă mie însumi, că ăștia mi-au transformat casa în loc de pelerinaj al imbecililor din toate timpurile. Vrei să știi ce afiș, uriaș cât un neam prost, au lipit cu smoala mea premium, exact la intrarea în Purgatoriu? „Aici vom construi Catedrala Mântuirii Neamului”.

Dumnezeu, contrariat: „Holy shit! Să mă iert Eu Însumi...Sătănică, oi fi eu cine sunt, da’ tre’ să mă crezi, m-au păcălit și pe mine! Mi se ridică părul de pe Sfânta Ceafă, rătăciții ăștia sunt în stare să schimbe ordinea lumilor...Păi, ce numele tău ne facem dacă strâmbă ăștia toate regulile, și ne trezim că Raiul, Iadul, tot un drac? Pardon, nu te luam în derâdere!”  

Satana, bocind ca o fetiță: „Doamneeeeee, au strecurat aghiasmă de contrabandă în căsuța mea! Știi ce face supradoza de aghiasmă cu ai mei? Îi face cretini, Doamne, se calcă-n picioare ca ultimii sălbatici, care să ajungă primul la butoiul unde le dă unu’ din Coaliție cu rația, din oră în oră.  Mai știi drăcoaicele mele focoase? Acu-s toate îmbăsmălite și revirginate, cu post și rugăciuni. Ba am văzut-o p-una cu mustața abia mijită, că alerga de bezmetică din dormitor în dormitor, urlând ca apucata: „Aici m-au trimis stăpânii, aici am venit să fac treabă”.”

Dumnezeu, de-a dreptul șocat: „Ce stăpâni, Satană?! Ți-am zis eu că ne paște concurența...”

Satana, printre lacrimi, cu dezgust: „Eh, Doamne, îi controlează unii îmbrăcați în niște rochii kitsch-oase, lucioase de orbește tot Iadul, și fiecare rochie de-asta flendurește o poșetă fumigenă. Mă omoară, Doamne, prostul gust...oooooooooooh....Și prostiaaaaa....Ăștia îi împing la chestii atât de abominabile și de iraționale, că mi se strepezește mintea...”

Îngerul digital, conectat la firul poveștii, îi ține pasul, muzical.

Dumnezeu, intrigat: „Stai, Satană, că încep să mă prind! Ăștia cam seamănă cu ăilalți pe care i-am amendat când l-am trimis pe Fii-Miu. Adică tot n-au înțeles nimic?! Nu numai că i-am iertat, da’ le-am dat și vreo două ere ca să se prindă, să nu zică că-i grăbesc. M-au mințit când au zis: „Gata, Doamne, we’ve got the message, promitem că ne îndreptăm”? Iarăși îi prind că umblă preacurviți prin lume și-și schimbă numele după cum bate vântul?”

Satana, însuflețit de olecuță de venin: „Ți-am zis, Doamne, ți-am zis când Tu te tot încăpățânai să le dai upgrade peste upgrade la științe și descoperiri, că strici orzul pe gâște? Ți-am zis că totul se va întoarce împotriva Ta? Și, că veni vorba, dacă tot le-ai dat verdele la implantul cerebral, de ce nu îl promovezi mai tare? De ce să nu ne alegem cu niscaiva recruți mai deștepți? E loc pentru amândoi pe piață. Apropo, când am venit eu cu lobotomia, m-ai zburătăcit instant și-ai zis că-s prea badass. Numai că, vezi Tu, Doamne, roata aia inventată tot de Tine, se întoarce. Se lobotomizează de capetele lor, cu liberul arbitru, fără să mai ridic eu un deget.

Dumnezeu, ușor vinovat, schimbă vorba: „Drace, nu mai înțeleg nimic. Deunăzi te lăudai cu metode creative, ridicai în Slăvi (să-mi fie cu iertare) Școala De Corecție pe care o s-o pui pe picioare pentru Coaliția....Familiei....Mele (Să mă iert Eu Însumi, da’ ăștia nu-s ai mei, își murmură Bunul în Sinele divin.)”

Satana, dezarmat: „Doamne, sunt devastat...Îmi vine să fug de-acasă. Mă vezi cum arăt, da? Crezi că de bunăvoie m-am îmbrăcat ca un papițoi penibil? Până nu mi-am tras mizeriile astea pe mine, până nu am tras o dușcă de aghiasmă și-am zis de 10 ori Tatăl Nostru, nu m-au lăsat să ies. Ah, și by the way, știi unde sunt acum? Dezlipesc cuvios afișele de la metrou, alea, reclamele cu bunăciuni. Pe Numele Tău dacă nu aș fi făcut-o și pe-asta, dacă așa s-ar fi dezvățat de onanie...Știiiiiiiu, Doamne, că eu le-am lăsat viciul ăsta dar nu mai poooooooot, sunt depășit și numeric, și psihologic, și de data asta totul se întâmplă chiar în căsuța mea. Căsuța mea seculară, tradițională, golită acum de nimicurile mele drăcești...Știi ce-mi aud urechile toată ziulica? Sunt obsedați, Doamne, de nuditate, de femei frumoase și independente, de homosexuali. Sex, sex, seeeeeeeex. Și, pe cât îi obsedează, pe-atât îl refuză, Doamneeeee! Fac workshopuri de întoarcere la „normalitate”. Nonstop. Știi cum arată dormitoarele după fiecare workshop de-ăsta? Amărâții pe care-i am la amenajările interioare nu mai prididesc cu turnatul de smoală peste semințele Tale risipite pe toți pereții...”

Îngerul digital a prins ideea și o ilustrează la harpa electrică

Dumnezeu, jenat, dar blând mustrător: „Satană, mie nu-mi stă în caracter nici să mă laud și nici să pedepsesc. Recunosc când sunt depășit sau când nu trebuie să ma bag.  Nu te-am luat eu pe sus să-mi rezolvi problema, te-am întrebat doar dacă e opera ta. N-ai revendicat nimic, te-am înțeles. Dar cine s-a bătut apoi cu cărămida-n piept,  că „lasă-i, Doamne, pe mâna mea, că ți-i fac eu oameni la loc”?”

Satana, vinovat: „Mă știi, Doamne, că-s vanitos...Am greșit...Fac orice, numai ia-i înapoi! Azi. Cade casa pe mine, mă tâmpeeeesc, eu acolo nu mă mai întorc.  Salvează-mă, Doamne!”

Dumnezeu, gânditor: „Satană, orice-ar fi, eu Copilul nu mi-l mai sacrific! Ăștia deja sunt corupți până-n măduva oaselor, nu mai ascultă nici de mine, nici de tine. S-a dus pe pustii antagonia. Mmmmmm...Apocalypse...Now?”

Îngerul digital, la coarda electrică...




Niciun comentariu: